| 1 | Iosif s’a aruncat pe fața tatălui său, l-a plîns, și l-a sărutat. |
| 2 | A poruncit doftorilor, cari erau în slujba lui, să îmbălsămeze pe tatăl său; și doftorii au îmbălsămat pe Israel. |
| 3 | Patruzeci de zile au trecut astfel și au fost întrebuințate cu îmbălsămarea lui. Și Egiptenii l-au plîns șaptezeci de zile. |
| 4 | Dupăce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon, și le-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneți, vă rog, lui Faraon, ce vă spun eu. |
| 5 | Tatăl meu m’a pus să jur, zicînd: „Iată, în curînd eu am să mor! Să mă îngropi în mormîntul, pe care mi l-am săpat în țara Canaan.» Aș vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu; și după aceea mă voi întoarce.“ |
| 6 | Faraon a răspuns: „Suie-te, și îngroapă pe tatăl tău, după jurămîntul pe care te-a pus să-l faci.“ |
| 7 | Iosif s’a suit, ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s’au suit toți slujitorii lui Faraon, bătrînii casei lui, toți bătrînii țării Egiptului, |
| 8 | toată casa lui Iosif, frații săi, și casa tatălui său; n’au lăsat în ținutul Gosen decît pruncii, oile și boii. |
| 9 | Împreună cu Iosif mai erau cară și călăreți, așa că alaiul era foarte mare. |
| 10 | Cînd au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plîngere mare și jalnică; și Iosif a ținut în cinstea tatălui său un bocet de șapte zile. |
| 11 | Locuitorii țării, Cananiții, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, și au zis: „Iată un mare bocet printre Egipteni!“ De aceea s’a dat acestei arii numele Abel-Mițraim; ea este dincolo de Iordan. |
| 12 | Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor. |
| 13 | L-au dus în țara Canaan și l-au îngropat în peștera din ogorul Macpela, pe care-l cumpărase Avraam dela Hetitul Efron, ca moșie de înmormîntare, și care este față în față cu Mamre. |
| 14 | Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s’a întors în Egipt, împreună cu frații săi și cu toți cei ce se suiseră cu el, ca să îngroape pe tatăl său. |
| 15 | Cînd au văzut frații lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi, și ne va întoarce tot răul, pe care i l-am făcut?“ |
| 16 | Și au trimes să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte: |
| 17 | „Așa să vorbiți lui Iosif: «Oh! iartă nelegiuirea fraților tăi și păcatul lor, căci ți-au făcut rău!» Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!“ Iosif a plîns cînd a auzit cuvintele acestea. |
| 18 | Frații lui au venit și s’au aruncat ei înșiși cu fața la pămînt înaintea lui, și i-au zis: „Sîntem robii tăi.“ |
| 19 | Iosif le-a zis: „Fiți fără teamă; căci sînt eu oare în locul lui Dumnezeu? |
| 20 | Voi, negreșit, v’ați gîndit să-mi faceți rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceeace se vede azi, și anume, să scape viața unui popor în mare număr. |
| 21 | Fiți dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi și pe copiii voștri.“ Și i-a mîngăiat, și le-a îmbărbătat inimile. |
| 22 | Iosif a locuit în Egipt, el și casa tatălui său; și a trăit o sută zece ani. |
| 23 | Iosif a văzut pe fiii lui Efraim pînă la al treilea neam; și fiii lui Machir, fiul lui Manase, s’au născut pe genunchii lui. |
| 24 | Iosif a zis fraților săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta, și vă va face să vă suiți din țara aceasta în țara, pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov.“ |
| 25 | Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicînd: „Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luați și oasele mele de aici.“ |
| 26 | Iosif a murit, în vîrstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat, și l-au pus într’un sicriu în Egipt. |
