| 1 | După moartea lui Saul, David, dupăce bătuse pe Amaleciți, se întorsese de două zile la Țiclag. |
| 2 | A treia zi, a venit un om din tabăra lui Saul, cu hainele sfîșiate și cu capul presărat cu țărînă. Cînd a ajuns în fața lui David, s’a aruncat cu fața la pămînt, și s’a închinat. |
| 3 | David i-a zis: „De unde vii?“ Și el i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israel.“ |
| 4 | David i-a zis: „Spune-mi ce s’a întîmplat?“ Și el a răspuns: „Poporul a fugit de pe cîmpul de bătaie, și un mare număr de oameni au căzut și au perit; chiar și Saul și fiul său Ionatan, au murit.“ |
| 5 | David a zis tînărului care-i aducea aceste vești: „De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit?“ |
| 6 | Și tînărul care-i aducea aceste vești, a răspuns: „Am venit din întîmplare pe muntele Ghilboa; și Saul sta rezămat în sulița lui, și carăle și călăreții erau aproape să-l ajungă. |
| 7 | Întorcîndu-se, m’a văzut și m’a chemat. Eu am zis: «Iată-mă!» |
| 8 | Și el mi-a zis: «Cine ești?» I-am răspuns: «Eu sînt Amalecit.» |
| 9 | Și a zis: «Apropie-te dar, și omoară-mă; căci m’a apucat amețeala, măcar că sînt încă plin de viață.» |
| 10 | M’am apropiat de el, și l-am omorît, știind bine că n’avea să mai rămînă cu viață în urma înfrîngerii. Am luat cununa împărătească de pe capul lui și brățara pe care o avea la braț, și le-am adus aici domnului meu.“ |
| 11 | David și-a apucat hainele și le-a sfîșiat, și toți oamenii cari erau lîngă el au făcut acelaș lucru. |
| 12 | Au jălit, au plîns și au postit pînă seara, de durere pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru poporul Domnului, fiindcă fuseseră tăiați cu sabia. |
| 13 | David a zis tînărului care-i adusese aceste vești: „De unde ești?“ Și el a răspuns: „Sînt fiul unui străin, unui Amalecit.“ |
| 14 | David i-a zis: „Cum nu ți-a fost frică să pui mîna pe unsul Domnului și să-l omori?“ |
| 15 | Și David a chemat pe unul din oamenii lui, și a zis: „Apropie-te, și omoară-l!“ Omul acela a lovit pe Amalecit, care a murit. |
| 16 | Și David i-a zis: „Sîngele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta, fiindcă ai zis: «Am omorît pe unsul Domnului!“ |
| 17 | Iată cîntarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul și fiul său Ionatan, |
| 18 | și pe care a poruncit s’o învețe copiii lui Iuda. Este numită cîntarea arcului și se află scrisă în Cartea Dreptului. |
| 19 | „Fala ta, Israele, zace ucisă pe dealurile tale!Cum au căzut vitejii! |
| 20 | Nu spuneți lucrul acesta în Gat, nu răspîndiți vestea aceasta în ulițele Ascalonului,ca să nu se bucure fetele Filistenilor, ca să nu se laude fetelor celor netăiați împrejur. |
| 21 | Munți din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi!Să nu fie pe voi nici cîmpii cari să dea pîrgă pentru darurile de mîncare!Căci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor,scutul lui Saul, ca și cînd n’ar fi fost uns cu untdelemn. |
| 22 | Dela sîngele celor răniți,dela grăsimea celor mai voinici,arcul lui Ionatan nu da înapoi niciodată,și sabia lui Saul nu se învîrtea niciodată în vînt. |
| 23 | Saul și Ionatan, cari s’au plăcut și s’au iubit în timpul vieții lor,n’au fost despărțiți nici la moarte;erau mai ușori decît vulturii,mai tari decît leii. |
| 24 | Fiicele lui Israel! plîngeți pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu și alte podoabe,care vă punea găteli de aur pe hainele voastre! |
| 25 | Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!Cum a murit Ionatan pe dealurile tale! |
| 26 | Mă doare după tine, frate Ionatane!Tu erai plăcerea mea;dragostea ta pentru mine era minunată:mai pe sus de dragostea femeiască. |
| 27 | Cum au căzut vitejii!Cum li s’au perdut armele!“ |
