| 1 | După aceea, iată ce s’a întîmplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar; și Amnon, fiul lui David, a iubit-o. |
| 2 | Amnon era atît de chinuit din această pricină, încît a căzut bolnav după soră-sa Tamar; căci era fecioară, și-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva. |
| 3 | Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David. Și Ionadab era un om foarte șiret. |
| 4 | El i-a zis: „Pentruce te usuci din zi în zi, tu, fiul împăratului? Nu vrei să-mi spui?“ Amnon i-a răspuns: „Iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.“ |
| 5 | Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat, și fă-te bolnav. Cînd va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: «Dă voie sorei mele Tamar, să vină să-mi dea să mănînc; să-mi pregătească subt ochii mei o mîncare, ca s’o văd și s’o iau din mîna ei.“ |
| 6 | Amnon s’a culcat și s’a făcut bolnav. Împăratul a venit să-l vadă, și Amnon a zis împăratului: „Te rog, să vină soru-mea Tamar să facă două turte subt ochii mei și să le mănînc din mîna ei.“ |
| 7 | David a trimes să spună Tamarei înlăuntrul odăilor ei: „Du-te în casa fratelui tău Amnon, și pregătește-i o mîncare.“ |
| 8 | Tamar s’a dus în casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frămîntat-o, a pregătit turte înaintea lui, și le-a copt; |
| 9 | luînd apoi tigaia, le-a răsturnat înaintea lui.“ Dar Amnon n’a vrut să mănînce. El a zis: „Scoateți pe toată lumea afară.“ Și toată lumea a ieșit afară dela el. |
| 10 | Atunci Amnon a zis Tamarei: „Adu-mi mîncarea în odaie, și s’o mănînc din mîna ta.“Tamar a luat turtele pe cari le făcuse, și le-a dus fratelui său Amnon, în odaie. |
| 11 | Pe cînd i le dădea ea să le mănînce, el a apucat-o și i-a zis: „Vino, soro, și culcă-te cu mine.“ |
| 12 | Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face așa în Israel; nu face mișelia aceasta. |
| 13 | Unde mă voi duce eu cu rușinea mea? Și tu vei trece drept un mișel în Israel. Acum, vorbește, te rog, împăratului, și nu se va împotrivi să fiu a ta.“ |
| 14 | Dar el n’a vrut s’o asculte; a silit-o, a necinstit-o și s’a culcat cu ea. |
| 15 | Apoi Amnon a urît-o foarte mult, mai mult decît o iubise.Și i-a zis: „Scoală-te, și du-te!“ |
| 16 | Ea i-a răspuns: „Nu mai mări răul pe care l-ai făcut, izgonindu-mă.“ |
| 17 | El n’a vrut s’o asculte și, chemînd băiatul care-i slujea, a zis: „Izgonește dela mine pe femeia aceasta, scoate-o afară, și încuie ușa după ea!“ |
| 18 | Ea avea o rochie pestriță; căci aceasta era haina pe care o purtau fetele împăratului, cîtă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară, și a încuiat ușa după ea. |
| 19 | Tamar și-a presărat cenușă pe cap, și și-a sfîșiat haina pestriță; a pus mîna în cap, și a plecat țipînd. |
| 20 | Fratele ei Absalom, i-a zis: „A stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.“ Și Tamar, nemîngîiată, a locuit în casa fratelui ei Absalom. |
| 21 | Împăratul David a aflat toate aceste lucruri, și s’a mîniat foarte tare. |
| 22 | Absalom n’a vorbit nici bine nici rău cu Amnon; dar a început să-l urască, pentrucă necinstise pe soru-sa Tamar. |
| 23 | După doi ani, pe cînd Absalom avea tunsul oilor la Baal-Hațor, lîngă Efraim, a poftit pe toți fiii împăratului. |
| 24 | Absalom s’a dus la împărat, și a zis: „Iată, robul tău are tunsul oilor; să vină împăratul și slujitorii lui la robul tău.“ |
| 25 | Și împăratul a zis lui Absalom: „Nu, fiule, nu vom veni toți, ca să nu-ți fie greu.“ Absalom a stăruit de el; dar împăratul n’a vrut să se ducă, și l-a binecuvîntat. |
| 26 | Absalom a zis: „Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.“ Împăratul i-a răspuns: „Pentruce să vină el cu tine?“ |
| 27 | În urma stăruințelor lui Absalom, împăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon și toți fiii săi. |
| 28 | Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Luați seama cînd se va veseli inima lui Amnon de vin, și cînd vă voi zice: «Loviți pe Amnon!» atunci să-l omorîți; să nu vă temeți de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiți tari, și arătați-vă oameni de inimă!“ |
| 29 | Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Și toți fiii împăratului s’au sculat, au încălecat fiecare pe catîrul lui, și au fugit. |
| 30 | Pe cînd erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom, a ucis pe toții fiii împăratului, și că n’a mai rămas niciunul din ei. |
| 31 | Împăratul s’a sculat, și-a rupt hainele, și s’a culcat pe pămînt, și toți slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sfîșiate. |
| 32 | Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David, a luat cuvîntul și a zis: „Să nu creadă domnul meu că toți tinerii, fiii împăratului, au fost uciși, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotărîri a lui Absalom, din ziua cînd Amnon a necinstit pe soră-sa Tamar. |
| 33 | Să nu se mai muncească dar împăratul, domnul meu, cu gîndul că toți fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit. |
| 34 | Absalom a fugit.Și tînărul pus de strajă a ridicat ochii și s’a uitat. Și iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte. |
| 35 | Ionadab a zis împăratului: „Iată că vin fiii împăratului! Astfel se adeverește ce spunea robul tău“. |
| 36 | Pe cînd isprăvea el vorba, iată că fiii împăratului au venit. Au ridicat glasul, și au plîns; și împăratul și toți slujitorii lui au plîns mult. |
| 37 | Absalom fugise, și s’a dus la Talmai, fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului. Și David jălea în fiecare zi pe fiul său. |
| 38 | Absalom a stat trei ani la Gheșur, unde se dusese, după ce fugise. |
| 39 | Împăratul David a încetat să mai urmărească pe Absalom, căci se mîngîiase de moartea lui Amnon. |
