| 1 | David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l-a izbăvit din mîna tuturor vrăjmașilor lui și din mîna lui Saul. |
| 2 | El a zis:„Domnul este stînca mea, cetățuia mea, Izbăvitorul meu. |
| 3 | Dumnezeu este stînca mea,la care găsesc un adăpost,scutul meu și puterea care mă mîntuiește,turnul meu cel înalt și scăparea mea.Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie. |
| 4 | Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, și sînt izbăvit de vrămașii mei. |
| 5 | Căci valurile morții mă înconjuraseră,șivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră; |
| 6 | legăturile mormîntului mă înconjuraseră,lațurile morții mă prinseseră. |
| 7 | În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul,am chemat pe Dumnezeul meu;din locașul Lui, El mi-a auzit glasul, și strigătul meu a ajuns la urechile Lui. |
| 8 | Atunci pămîntul s’a cutremurat și s’a clătinat,temeliile cerului s’au mișcatși s’au zguduit, pentrucă El Se mîniase. |
| 9 | Fum se ridica din nările Lui, și un foc mistuitor ieșea din gura Lui:cărbuni aprinși țîșneau din ea. |
| 10 | A plecat cerurile, și S’a pogorît:un nor gros era subt picioarele Lui. |
| 11 | Călărea pe un heruvim, și sbura, venea pe aripile vîntului; |
| 12 | era înconjurat cu întunerecul ca și cu un cort,era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși. |
| 13 | Din strălucirea care era înaintea Luischinteiau cărbuni de foc. |
| 14 | Domnul a tunat din ceruri,Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul; |
| 15 | a aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei,a aruncat fulgerul, și i-a pus pe fugă. |
| 16 | Fundul mării s’a văzut,temeliile lumii au fost descoperite,de mustrarea Domnului,de vuietul suflării nărilor Lui. |
| 17 | El și-a întins mîna de sus din înălțime, m’a apucat,m’a scos din apele cele mari; |
| 18 | m’a izbăvit de protivnicul meu cel puternic,de vrăjmașii meicari erau mai tari decît mine. |
| 19 | Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele,dar Domnul a fost sprijinitorul meu, |
| 20 | El m’a scos la loc larg.El m’a mîntuit, pentrucă mă iubește. |
| 21 | Domnul mi-a răsplătit după nevinovăția mea,mi-a făcut după curăția mînilor mele; |
| 22 | căci am păzit căile Domnului,nu m’am făcut vinovat față de Dumnezeul meu. |
| 23 | Toate poruncile Lui au fost înaintea mea,și nu m’am depărtat dela legile Lui. |
| 24 | Am fost fără vină înaintea Lui, m’am păzit de fărădelegea mea. |
| 25 | De aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăția mea,după curăția mea înainte Lui. |
| 26 | Cu cel bun Tu ești bun,cu omul drept Te porți după dreptate, |
| 27 | cu cel curat ești curat,cu cel îndărătnic Te porți după îndărătnicia lui. |
| 28 | Tu mîntuiești pe poporul care se smerește,și cu privirea Ta,scobori pe cei mîndri. |
| 29 | Da, Tu ești lumina mea, Doamne!Domnul luminează întunerecul meu. |
| 30 | Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate,cu Dumnezeul meu sar peste zid. |
| 31 | Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrșite,cuvîntul Domnului este curățit;El este un scut pentru toți cei ce caută adăpost în El. |
| 32 | Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul?Și cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru? |
| 33 | Dumnezeu este cetățuia mea cea tare,și El mă călăuzește pe calea cea dreaptă. |
| 34 | El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor,și El mă așează pe locurile mele cele înalte. |
| 35 | Îmi deprinde mînile la luptă,și brațele mele întind arcul de aramă. |
| 36 | Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale,și ajung mare prin bunătatea Ta. |
| 37 | Lărgești drumul supt pașii mei,și picioarele mele nu se clatină. |
| 38 | Urmăresc pe vrăjmașii mei, și-i nimicesc,nu mă întorc pînă nu-i nimicesc. |
| 39 | Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală;cad subt picioarele mele. |
| 40 | Tu mă încingi cu putere pentru luptă,răpui subt mine pe protivnicii mei. |
| 41 | Faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea,și nimicesc pe ceice mă urăsc. |
| 42 | Se uită în jurul lor, și nu-i cine să-i scape.Strigă către Domnul dar nu le răspunde! |
| 43 | Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe ulițe. |
| 44 | Mă scapi din neînțelegerile poporului meu;mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor;un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus. |
| 45 | Fiii străinului mă lingușesc;mă ascultă la cea dintîi poruncă. |
| 46 | Fiii străinului leșină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetățuie. |
| 47 | Trăiască Domnul,și binecuvîntată să fie Stînca mea!Înălțat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele, |
| 48 | Dumnezeu, care este răzbunătorul meu,care-mi supune popoarele, |
| 49 | și care mă face să scap de vrăjmașii mei!Tu mă înalți mai pesus de protivnicii mei,mă izbăvești de omul asupritor. |
| 50 | De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne!Și voi cînta spre slava Numelui Tău. |
| 51 | El dă mari izbăviri împăratului Său,și arată milă unsului Său:lui David, și seminței lui, pentru totdeauna.“ |
