| 1 | Ilie, Tișbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sînt, că în anii aceștia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decît după cuvîntul meu.“ |
| 2 | Și cuvîntul Domnului a vorbit lui Ilie, cu aceste vorbe: |
| 3 | „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit, și ascunde-te lîngă pîrîul Cherit, care este în fața Iordanului. |
| 4 | Vei bea apă din pîrîu, și am poruncit corbilor să te hrănească acolo.“ |
| 5 | El a plecat și a făcut după cuvîntul Domnului. S’a dus și s’a așezat lîngă pîrîul Cherit, care este în fața Iordanului. |
| 6 | Corbii îi aduceau pîne și carne dimineața, și pîne și carne seara, și bea apă din pîrîu. |
| 7 | Dar după cîtăva vreme pîrîtul a secat, căci nu căzuse ploaie în țară. |
| 8 | Atunci cuvîntul Domnului i-a vorbit astfel: |
| 9 | „Scoală-te, du-te la Sarepta care ține de Sidon, și rămîi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.“ |
| 10 | Ilie s’a sculat, și s’a dus la Sarepta. Cînd a ajuns la poarta cetății, acolo era o femeie văduvă care strîngea lemne. El a chemat-o, și a zis: „Du-te și adu-mi, te rog, puțină apă într’un vas, ca să beau.“ |
| 11 | Pe cînd se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou, și a zis: „Adu-mi, te rog, și o bucată de pîne în mîna ta.“ |
| 12 | Și ea a răspuns: „Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n’am nimic copt, n’am decît un pumn de făină într’o oală și puțin untdelemn într-un ulcior. Și iată, strîng două bucăți de lemne, apoi mă voi întoarce și voi pregăti ce am pentru mine și pentru fiul meu: vom mînca și apoi vom muri.“ |
| 13 | Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te și fă cum ai zis. Numai, pregătește-mi întîi mie cu untdelemnul și făina aceea o mică turtă, și adu-mi-o; pe urmă să faci și pentru tine și pentru fiul tău. |
| 14 | Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Făina din oală nu va scădea și untdelemnul din ulcior nu se va împuțina, pînă în ziua cînd va da Domnul ploaie pe fața pămîntului.“ |
| 15 | Ea s’a dus, și a făcut după cuvîntul lui Ilie. Și multă veme a avut ce să mănînce, ea și familia ei, și Ilie. |
| 16 | Făina din oală n’a scăzut, și untdelemnul din ulcior nu s’a împuținat, după cuvîntul pe care-l rostise Domnul prin Ilie. |
| 17 | După aceea, fiul femeii, stăpîna casei, s’a îmbolnăvit. Și boala lui a fost atît de cumplită încît n’a mai rămas suflare în el. |
| 18 | Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea, și să-mi omori astfel fiul?“ |
| 19 | El i-a răspuns: „Dă-mi încoace pe fiul tău.“ Și l-a luat dela sînul femeii, l-a suit în odaia de sus unde locuia el, și l-a culcat pe patul lui. |
| 20 | Apoi a chemat pe Domnul, și a zis: „Doamne, Dumnezeule, oare atît de mult să mîhnești Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încît să-i omori fiul?“ |
| 21 | Și s’a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul, și a zis: „Doamne, Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!“ |
| 22 | Domnul a ascultat glasul lui Ilie, și sufletul copilului s’a întors în el, și a înviat. |
| 23 | Ilie a luat copilul, l-a pogorît jos în casă din odaia de sus, și l-a dat mamei sale. Și Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu.“ |
| 24 | Și femeia a zis lui Ilie: „Cunosc acum că ești un om al lui Dumnezeu, și cuvîntul Domnului în gura ta este adevăr!“ |
