| 1 | Au trecut multe zile, și cuvîntul Domnului a vorbit astfel lui Ilie, în al treilea an: „Du-te, și înfățișează-te înaintea lui Ahab, ca să dau ploaie pe fața pămîntului.“ |
| 2 | Și Ilie s’a dus să se înfățișeze înaintea lui Ahab.Era mare foamete în Samaria. |
| 3 | Și Ahab a trimes să cheme pe Obadia, mai marele casei lui. – Obadia se temea mult de Domnul. |
| 4 | De aceea cînd a nimicit Izabela pe proorocii Domnului, Obadia a luat o sută de prooroci, i-a ascuns cîte cincizeci într’o peștere, și i-a hrănit cu pîne și cu apă. – |
| 5 | Ahab a zis lui Obadia: „Haidem prin țară pe la toate izvoarele de apă și pe la toate pîrîurile; poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm viața cailor și catîrilor, și să n’avem nevoie să omorîm vitele.“ |
| 6 | Și-au împărțit țara s’o cutreere. Ahab a plecat singur pe un drum, și Obadia a plecat singur pe un alt drum. |
| 7 | Pe cînd era Obadia pe drum, iată că l-a întîlnit Ilie. Obadia, cunoscîndu-l, a căzut cu fața la pamînt, și a zis: „Tu ești, domnul meu Ilie?“ |
| 8 | El i-a răspuns: „Eu sînt; du-te și spune stăpînului tău: «Iată că a venit Ilie!“ |
| 9 | Și Obadia a zis: „Ce păcat am săvîrșit eu, ca să dai pe robul tău în mînile lui Ahab, ca să mă omoare? |
| 10 | Viu este Domnul, că n’a rămas popor sau împărăție unde să nu fi trimes stăpînul meu să te caute; și cînd se spunea că nu ești acolo, punea pe împărăția și poporul acela să jure că nu te-a găsit. |
| 11 | Și acum zici: «Du-te, și spune stăpînului tău: «Iată că a venit Ilie»! |
| 12 | Și apoi, cînd voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu știu unde. Dacă m’aș duce să dau de știre lui Ahab, și nu te-ar găsi, mă va omorî. Și totuș robul tău se teme de Domnul din tinereța lui. |
| 13 | Nu s’a spus oare domnului meu ce am făcut cînd a ucis Izabela pe proorocii Domnului? Cum am ascuns o sută de prooroci ai Domnului, cîte cincizeci într-o peșteră și i-am hrănit cu pîne și cu apă? |
| 14 | Și acum tu zici: «Du-te și spune stăpînului tău: «Iată că a venit Ilie»! El mă va ucide.“ |
| 15 | Dar Ilie a zis: „Viu este Domnul oștirilor, al cărui slujitor sînt, că astăzi mă voi înfățișa înaintea lui Ahab.“ |
| 16 | Obadia, ducîndu-se înaintea lui Ahab, l-a înștiințat despre lucrul acesta. Și Ahab s’a dus înaintea lui Ilie. |
| 17 | Abia a zărit Ahab pe Ilie, și i-a zis: „Tu ești acela care nenorocești pe Israel?“ |
| 18 | Ilie a răspuns: „Nu eu nenorocesc pe Israel; ci tu, și casa tatălui tău, fiindcă ați părăsit poruncile Domnului și te-ai dus după Baali. |
| 19 | Strînge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel, pe cei patrusute cincizeci de prooroci ai lui Baal, și pe cei patru sute de prooroci ai Astarteei, cari mănîncă la masa Izabelei“. |
| 20 | Ahab a trimes soli la toți copiii lui Israel, și a strîns pe prooroci la muntele Carmel. |
| 21 | Atunci Ilie s’a apropiat de tot poporul, și a zis: „Pînă cînd vreți să șchiopătați de amîndouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El; iar dacă este Baal, mergeți după Baal!“ Poporul nu i-a răspuns nimic. |
| 22 | Și Ilie a zis poporului: „Eu singur am rămas din proorocii Domnului, pe cînd prooroci ai lui Baal sînt patru sute cincizeci. |
| 23 | Să ni se dea doi junci. Ei să-și aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăți, și să-l pună pe lemne, fără să pună foc. Și eu voi pregăti celalt junc, și-l voi pune pe lemne fără să pun foc. |
| 24 | Apoi voi să chemați numele dumnezeului vostru; și eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu. Și tot poporul a răspuns, și a zis: „Bine!“ |
| 25 | Ilie a zis proorocilor lui Baal: „Alegeți-vă un junc din cei doi, pregătiți-l voi întîi, căci sînteți mai mulți, și chemați numele dumnezeului vostru; dar să nu puneți foc.“ |
| 26 | Ei au luat juncul pe care li l-au dat, și l-au pregătit. Și au chemat numele lui Baal, de dimineață pînă la amează, zicînd: „Baale, auzi-ne!“ Dar nu s’a auzit nici glas, nici răspuns. Și săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră. |
| 27 | La amează, Ilie și-a bătut joc de ei, și a zis: „Strigați tare, fiindcă este dumnezeu; se gîndește la ceva, sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme, și se va trezi.“ |
| 28 | Ei au strigat tare, și, după obiceiul lor, și-au făcut tăieturi cu săbiile și cu sulițele, pînă ce a curs sînge pe ei. |
| 29 | Cînd a trecut ameaza, au aiurat, pînă în clipa cînd se aducea jertfa de seară. Dar nu s’a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare aminte. |
| 30 | Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiați-vă de mine“! Tot poporul s’a apropiat de el. Și Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărîmat. |
| 31 | A luat douăsprezece pietre, după numărul semințiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel îți va fi numele“, |
| 32 | și a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un șanț, în care încăpeau două măsuri de sămînță. |
| 33 | A așezat apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăți, și l-a puse pe lemne. Apoi a zis: „Umpleți patru vedre cu apă, și vărsați-le pe arderea de tot și pe lemne.“ Și au făcut așa. |
| 34 | Apoi a zis: „Mai faceți lucrul acesta odată.“ Și l-au făcut încă odată. Apoi a zis: „Mai faceți-l și a treia oară.“ Și l-au făcut și a treia oară. |
| 35 | Apa curgea în jurul altarului, și au umplut cu apă și șanțul. |
| 36 | În clipa cînd se aducea jertfa de seară, proorocul Ilie s’a apropiat și a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel! Fă să se știe astăzi că Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sînt slujitorul Tău, și că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta. |
| 37 | Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentruca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, ești adevăratul Dumnezeu, și să le întorci astfel inima spre bine!“ |
| 38 | Atunci a căzut foc dela Domnul, și a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele și pămîntul, și a supt și apa care era în șanț. |
| 39 | Cînd a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu fața la pămînt, și au zis: „Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!“ |
| 40 | „Puneți mîna pe proorocii lui Baal“, le-a zis Ilie: „niciunul să nu scape!“ Și au pus mîna pe ei. Ilie i-a pogorît la pîrîul Chison și i-a junghiat acolo. |
| 41 | Apoi Ilie a zis lui Ahab: „Suie-te de mănîncă și bea; căci se aude vuiet de ploaie.“ |
| 42 | Ahab s’a suit să mănînce și să bea. Dar Ilie s’a suit pe vîrful Carmelului, și plecîndu-se la pămînt, s’a așezat cu fața între genunchi, |
| 43 | și a zis slujitorului său: „Suie-te și uită-te înspre mare.“ Slujitorul s’a suit, s’a uitat, și a zis: „Nu este nimic!“ Ilie a zis de șapte ori: „Du-te iarăș.“ |
| 44 | A șaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om.“ Ilie a zis: „Suie-te, și spune lui Ahab: «Înhamă, și pogoară-te, ca să nu te oprească ploaia.“ |
| 45 | Peste cîteva clipe, cerul s’a înegrit de nori, a început vîntul, și a venit o ploaie mare. Ahab s’a suit în car, și a plecat la Izreel. |
| 46 | Și mîna Domnului a venit peste Ilie, care și-a încins mijlocul, și a alergat înaintea lui Ahab pînă la intrarea în Izreel. |
