| 1 | Ahab a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie, și cum ucisese cu sabia pe toți proorocii. |
| 2 | Izabela a trimes un sol la Ilie, să-i spună: „Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, dacă mîne, la ceasul acesta, nu voi face cu viața ta ce ai făcut tu cu viața fiecăruia din ei.“ |
| 3 | Ilie, cînd a văzut lucrul acesta, s’a sculat și a plecat, ca să-și scape viața. A ajuns la Beer-Șeba, care ține de Iuda, și și-a lăsat slujitorul acolo. |
| 4 | El s’a dus în pustie unde, după un drum de o zi, a șezut subt un ienuper, și dorea să moară, zicînd: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sînt mai bun decît părinții mei.“ |
| 5 | S’a culcat și a adormit subt un ienuper. Și iată, l-a atins un înger și i-a zis: „Scoală-te și mănîncă.“ |
| 6 | El s’a uitat, și la căpătîiul lui era o turtă coaptă pe niște pietre încălzite și un ulcior cu apă. A mîncat și a băut, apoi s’a culcat din nou. |
| 7 | Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins, și a zis: „Scoală-te și mănîncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine.“ |
| 8 | El s’a sculat, a mîncat și a băut; și, cu puterea pe care i-a dat-o mîncarea aceasta, a mers patruzeci de zile și patruzeci de nopți pînă la muntele lui Dumnezeu, Horeb. |
| 9 | Și acolo, Ilie a intrat într’o peșteră, și a rămas în ea peste noapte. Și cuvîntul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?“ |
| 10 | El a răspuns: „Am fost plin de rîvnă pentru Domnul, Dumnezeul oștirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legămîntul Tău, au sfărîmat altarele Tale, și au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, și caută să-mi ia viața!“ |
| 11 | Domnul i-a zis: „Ieși, și stai pe munte înaintea Domnului!“ Și iată că Domnul a trecut pe lîngă peșteră. Și înaintea Domnului a trecut un vînt tare și puternic, care despica munții și sfărîma stîncile. Domnul nu era în vîntul acela. Și după vînt, a venit un cutremur de pămînt. Domnul nu era în cutremurul de pămînt. |
| 12 | Și după cutremurul de pămînt, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Și după foc, a venit un susur blînd și supțire. |
| 13 | Cînd l-a auzit Ilie, și-a acoperit fața cu mantaua, a ieșit și a stătut la gura peșterii.Și un glas i-a vorbit, zicînd: „Ce faci tu aici, Ilie?“ |
| 14 | El a răspuns: „Am fost plin de rîvnă pentru Domnul, Dumnezeul oștirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legămîntul Tău, au sfărîmat altarele Tale, și au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, și caută să-mi ia viața.“ |
| 15 | Domnul i-a zis: „Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin pustie pînă la Damasc; și cînd vei ajunge, să ungi pe Hazael ca împărat al Siriei. |
| 16 | Să ungi și pe Iehu, fiul lui Nimși, ca împărat al lui Israel; și să ungi pe Elisei, fiul lui Șafat, din Abel-Mehola, ca prooroc în locul tău. |
| 17 | Și se va întîmpla că pe cel ce va scăpa de sabia lui Hazael îl va omorî Iehu; și pe cel ce va scăpa de sabia lui Iehu, îl va omorî Elisei. |
| 18 | Dar voi lăsa în Israel șapte mii de bărbați, și anume pe toți cei ce nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal, și a căror gură nu l-au sărutat.“ |
| 19 | Ilie a plecat de acolo, și a găsit pe Elisei, fiul lui Șafat, arînd. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, și el era cu a douăsprezecea. Ilie s’a apropiat de el, și și-a aruncat mantaua pe el. |
| 20 | Elisei a părăsit boii, a alergat după Ilie, și a zis: „Lasă-mă să sărut pe tatăl meu și pe mama mea, și te voi urma.“ Ilie i-a răspuns: „Du-te, și apoi întoarce-te: dar gîndește-te la ce ți-am făcut.“ |
| 21 | După ce s’a depărtat de Ilie, s’a întors și a luat o păreche de boi pe cari i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert carnea, și a dat-o oamenilor s’o mănînce. Apoi s’a sculat, a urmat pe Ilie, și a fost în slujba lui. |
