| 1 | Cînd a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într’un vîrtej de vînt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei. |
| 2 | Ilie a zis lui Elisei: ‘Rămîi aici, te rog, căci Domnul mă trimete pînă la Betel.“ Elisei a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.“ Și s’au pogorît la Betel. |
| 3 | Fiii proorocilor, cari erau la Betel, au ieșit la Elisei, și i-au zis: „Știi că Domnul răpește astăzi pe stăpînul tău deasupra capului tău?“ Și el a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți.“ |
| 4 | Ilie i-a zis: ‘Eliseie, rămîi aici, te rog, căci Domnul mă trimete la Ierihon.“ El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!“ Și au ajuns la Ierihon. |
| 5 | Fii proorocilor, cari erau la Ierihon, s’au apropiat de Elisei, și i-au zis: „Știi că Domnul răpește azi pe stăpînul tău deasupra capului tău?“ Și el a răspuns: „Știu și eu; dar tăceți.“ |
| 6 | Ilie i-a zis: „Rămîi aici, te rog, căci Domnul mă trimete la Iordan.“ El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.“ Și amîndoi și-au văzut de drum. |
| 7 | Cincizeci de inși dintre fiii proorocilor au sosit și s’au oprit la o depărtare oarecare în fața lor, și ei amîndoi s’au oprit pe malul Iordanului. |
| 8 | Atunci Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul, și a lovit cu ea apele, cari s’au despărțit într’o parte și într’alta, și au trecut amîndoi pe uscat. |
| 9 | Dupăce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ți fac, înainte ca să fiu răpit dela tine.“ Elisei a răspuns: „Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!“ |
| 10 | Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar dacă mă vei vedea cînd voi fi răpit dela tine, așa ți se va întîmpla; dacă nu, nu ți se va întîmpla așa,“ |
| 11 | Pe cînd mergeau ei vorbind, iată că un car de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de altul, și Ilie s’a înălțat la cer într’un vîrtej de vînt. |
| 12 | Elisei se uita și striga: „Părinte! Părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!“ Și nu l-a mai văzut. Apucîndu-și hainele, le-a sfîșiat în două bucăți, |
| 13 | și a ridicat mantaua, căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s’a întors, și s’a oprit pe malul Iordanului; |
| 14 | a luat mantaua, căreia îi dăduse Ilie drumul, și a lovit apele cu ea, și a zis: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?“ Și a lovit apele, cari s’au despărțit într’o parte și în alta, și Elisei a trecut. |
| 15 | Fiii proorocilor cari erau în fața Ierihonului, cînd l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.“ Și i-au ieșit înainte, și s’au închinat pînă la pămînt înaintea lui. |
| 16 | Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sînt cincizeci de oameni viteji; vrei să se ducă să caute pe stăpînul tău?“ Poate că Duhul Domnului l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.“ El a răspuns: „Nu-i trimeteți.“ |
| 17 | Dar ei au stăruit multă vreme de el. Și el a zis: „Trimeteți-i.“ Au trimes pe cei cincizeci de oameni, cari au căutat pe Ilie trei zile și nu l-au găsit. |
| 18 | Cînd s’au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: „Nu v’am spus să nu vă duceți?“ |
| 19 | Oamenii din cetate au zis lui Elisei: „Iată, așezarea cetății este bună, după cum vede domnul meu; dar apele sînt rele, și țara este stearpă.“ |
| 20 | El a zis: „Aduceți-mi un blid nou și puneți sare în el.“ Și i-au adus. |
| 21 | Apoi s’a dus la izvorul apelor, și a aruncat sare în el, și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpiciune.“ |
| 22 | Și apele au fost vindecate pînă în ziua aceasta, după cuvîntul pe care-l rostise Domnul. |
| 23 | De acolo s’a suit la Betel. Și pe cînd mergea pe drum, niște băiețași au ieșit din cetate, și și-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: „Suie-te, pleșuvule! Suie-te, pleșuvule!“ |
| 24 | El s’a întors să-i privească, și i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieșit doi urși din pădure, și au sfîșiat patruzeci și doi din acești copii. |
| 25 | De acolo s’a dus pe muntele Carmel, de unde s’a întors la Samaria. |
