| 1 | O femeie dintre nevestele fiilor proorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit, și știi că robul tău se temea de Domnul; și cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei și să-i facă robi.“ |
| 2 | Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasă?“ Ea a răspuns: „Roaba ta n’are acasă decît un vas cu untdelemn. |
| 3 | Și el a zis: „Du-te de cere vase de afară dela toți vecinii tăi, vase goale, și nu cere puține. |
| 4 | Cînd te vei întoarce, închide ușa după tine și după copiii tăi; toarnă din untdelemn în toate aceste vase, și pune deoparte pe cele pline.“ |
| 5 | Atunci ea a plecat dela el. A închis ușa după ea și după copiii ei; ei îi apropiau vasele, și ea turna din untdelemn în ele. |
| 6 | Cînd s’au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas.“ Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas.“ Și n’a mai curs untdelemn. |
| 7 | Ea s’a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Și el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul, și plătește-ți datoria; iar cu ce va rămînea, vei trăi tu și fiii tăi.“ |
| 8 | Într’o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănînce la ea. Și ori de cîte ori trecea, se ducea să mănînce la ea. |
| 9 | Ea a zis bărbatului ei: „Iată, știu că omul acesta care trece totdeauna pela noi, este un om sfînt al lui Dumnezeu. |
| 10 | Să facem o mică odaie sus cu ziduri, și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, ca să stea acolo cînd va veni la noi. |
| 11 | Elisei, întorcîndu-se la Sunem, s’a dus în odaia de sus și s’a culcat acolo. |
| 12 | El a zis slujitorului său Ghehazi: „Cheamă pe Sunamita aceasta!“ Ghehazi a chemat-o, și ea a venit înaintea lui. |
| 13 | Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Spune-i: «Iată, pentru noi tu ți-ai făcut toată turburarea aceasta, noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oștirii?“ Ea a răspuns: „Eu locuiesc liniștită în mijlocul poporului meu.“ |
| 14 | Și el a zis: „Ce să fac pentru ea?“ Ghehazi a răspuns: „Ea n’are fiu, și bărbatul ei este bătrîn.“ |
| 15 | Și el a zis: „Cheamă-o!“ Ghehazi a chemat-o, și ea a venit la ușă. |
| 16 | Elisei i-a zis: „La anul pe vremea aceasta, vei ținea în brațe un fiu.“ Și ea a zis: „Nu! domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta! |
| 17 | Femeia a rămas însărcinată, și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei. |
| 18 | Copilul s’a făcut mare. Și într’o zi cînd se dusese pela tatăl său la secerători, |
| 19 | a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!“ Tatăl a zis slujitorului său: „Du-l la mamă-sa!“ |
| 20 | Slujitorul l-a luat și l-a dus la mamă-sa. Și copilul a stat pe genunchii mamei sale pînă la amează, și apoi a murit. |
| 21 | Ea s’a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis ușa după ea, și a ieșit. |
| 22 | A chemat pe bărbatul ei, și a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu, și apoi mă voi întoarce.“ |
| 23 | Și el a zis: „Pentruce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat.“ Ea a răspuns: „Fii pe pace!“ |
| 24 | Apoi a pus șaua pe măgăriță, și a zis slujitorului său: „Mînă, și pleacă, să nu oprești pe drum decît cînd ți-oi spune.“ |
| 25 | Ea a plecat deci și s’a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel.Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe și a zis slujitorului său Ghehazi: „Iată pe Sunamita aceea! |
| 26 | Acum, aleargă dar înaintea ei, și spune-i: «Ești bine? Bărbatul tău și copilul sînt bine?» Ea a răspuns: „Bine.“ |
| 27 | Și cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Ghehazi s’a apropiat s’o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: „Lasă-o, căci este tare amărîtă, și Domnul mi-a ascuns lucrul acesta, și nu mi l-a făcut cunoscut.“ |
| 28 | Atunci ea a zis: „Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N’am zis eu: „Nu mă amăgi?“ |
| 29 | Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Încinge-ți mijlocul, ia toiagul meu în mînă, și pleacă. Dacă vei întîlni pe cineva, să nu-l întrebi de sănătate; și dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe fața copilului.“ |
| 30 | Mama copilului a zis: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.“Și el s’a sculat și a mers după ea. |
| 31 | Ghehazi le-o luase înainte, și pusese toiagul pe fața copilului; dar n’a dat nici glas, nici semn de simțire. S’a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta, și a zis: „Copilul nu s’a trezit“. |
| 32 | Cînd a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui. |
| 33 | Elisei a intrat și a închis ușa după ei amîndoi, și s’a rugat Domnului. |
| 34 | S’a suit, și s’a culcat pe copil; și-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mînile lui pe mînile lui, și s’a întins peste el. Și trupul copilului s’a încălzit. |
| 35 | Elisei a plecat, a mers încoace și încolo prin casă, apoi s’a suit iarăș și s’a întins peste copil. Și copilul a strănutat de șapte ori, și a deschis ochii. |
| 36 | Elisei a chemat pe Ghehazi, și a zis: „Cheamă pe Sunamita.“ Ghehazi a chemat-o, și ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ți fiul!“ |
| 37 | Ea s’a dus și s’a aruncat la picioarele lui, și s’a închinat pînă la pamînt. Și și-a luat fiul, și a ieșit afară. |
| 38 | Elisei s’a întors la Ghilgal, și în țară bîntuia o foamete. Pe cînd fiii proorocilor ședeau înaintea lui, a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare, și fierbe o ciorbă pentru fiii proorocilor!“ |
| 39 | Unul din ei a ieșit pe cîmp să culeagă verdețuri; a găsit viță sălbatică și a cules din ea curcubețe sălbatice, pînă și-a umplut haina. Cînd s’a întors, le-a tăiat în bucăți în oala cu ciorbă, căci nu le cunoștea. |
| 40 | Au dat oamenilor acelora să mănînce. Dar, cum au mîncat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!“ Și n’au putut să mănînce. |
| 41 | Elisei a zis: „Luați făină.“ A aruncat făină în oală, și a zis: „Dă oamenilor acestora să mănînce.“ Și nu mai era nimic vătămător în oală. |
| 42 | A venit un om din Baal-Șalișa. A adus pîne din cele dintîi roade omului lui Dumnezeu, și anume douăzeci de pîni de orz, și spice noi în sac. Elisei a zis: „Dă oamenilor acestora să mănînce.“ |
| 43 | Slujitorul său a răspuns: „Cum pot să dau din ele la o sută de inși?“ Dar Elisei a zis: „Dă oamenilor să mănînce; căci așa vorbește Domnul: «Vor mînca, și va mai rămînea.“ |
| 44 | Atunci le-a pus pînile înainte; și au mîncat și le-a mai și rămas, după cuvîntul Domnului. |
