| 1 | Fiii proorocilor au zis lui Elisei: „Iată că locul unde locuim noi cu tine este prea strîmt pentru noi. |
| 2 | Haidem pînă la Iordan; ca să luăm deacolo fiecare cîteo bîrnă, și să ne facem acolo un loc de locuit.“ Elisei a răspuns: „Duceți-vă.“ |
| 3 | Și unul din ei a zis: „Fii bun și vino cu slujitorii tăi.“ El a răspuns: „Voi merge!“ |
| 4 | A plecat deci cu ei. Ajungînd la Iordan, au tăiat lemne. |
| 5 | Și pe cînd tăia unul din ei o bîrnă, a căzut ferul dela secure în apă. El a strigat: „Ah! domnul meu, era împrumutat!“ |
| 6 | Omul lui Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?“ Și i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, și ferul dela secure a plutit pe apă. |
| 7 | Apoi a zis: „Ridică-l!“ Și a întins mîna, și l-a luat. |
| 8 | Împăratul Siriei era în război cu Israel. Și, într’un sfat pe care l-a ținut cu slujitorii săi, a zis: „Tabăra mea va fi în cutare loc.“ |
| 9 | Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună împăratului lui Israel: „Ferește-te să treci pe lîngă locul acela, căci acolo sînt ascunși Sirienii.“ |
| 10 | Și împăratul lui Israel a trimes niște oameni să stea la pîndă spre locul pe care i-l spusese și despre care îl înștiințase omul lui Dumnezeu. Aceasta s’a întîmplat nu odată, nici de două ori. |
| 11 | Împăratului Siriei i s’a turburat inima. A chemat pe slujitorii săi, și le-a zis: „Nu voiți să-mi spuneți care din noi este pentru împăratul lui Israel?“ |
| 12 | Unul din slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, împărate, domnul meu; dar proorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe cari le rostești în odaia ta de culcare.“ |
| 13 | Și împăratul a zis: „Duceți-vă și vedeți unde este, ca să trimet să-l prindă.“ Au venit și i-au spus: „Iată că este la Dotan.“ |
| 14 | A trimes acolo cai, cară și o oaste puternică. Au ajuns noaptea, și au înconjurat cetatea. |
| 15 | Slujitorul omului lui Dumnezeu s’a sculat disdedimineață și a ieșit. Și iată că o oaste înconjura cetatea, cu cai și cară. Și slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah! domnul meu, cum vom face?“ |
| 16 | El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulți sînt cei cu noi decît cei cu ei.“ |
| 17 | Elisei s’a rugat, și a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.“ Și Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai și de cară de foc împrejurul lui Elisei. |
| 18 | Sirienii s’au pogorît la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Lovește, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.“ Și Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvîntul lui Elisei. |
| 19 | Elisei le-a zis: „Nu este aceasta calea, și nu este aceasta cetatea; veniți după mine, și vă voi duce la omul pe care-l căutați.“ Și i-a dus la Samaria. |
| 20 | Cînd au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii oamenilor acestora, să vadă!“ Și Domnul le-a deschis ochii, și au văzut că erau în mijlocul Samariei. |
| 21 | Împăratul lui Israel, văzîndu-i, a zis lui Elisei: „Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?“ |
| 22 | „Să nu-i măcelărești“, a răspuns Elisei. „Obicinuiești tu oare să măcelărești pe aceia pe cari îi iei prinși cu sabia și cu arcul tău? Dă-le pîne și apă, ca să mănînce și să bea; apoi să se ducă la stăpînul lor.“ |
| 23 | Împăratul lui Israel le-a dat un prînz mare, și ei au mîncat și au băut; apoi le-a dat drumul, și au plecat la stăpînul lor. Și oștile Sirienilor nu s’au mai întors pe ținutul lui Israel. |
| 24 | După aceea, Ben-Haded, împăratul Siriei, strîngîndu-și toată oștirea, s’a suit și a împresurat Samaria. |
| 25 | În Samaria a fost o mare foamete, și atît de mult au strîmtorat-o încît un cap de măgar prețuia optzeci de sicli de argint, și un sfert de cab de găinaț de porumbel cinci sicli de argint. |
| 26 | Și pe cînd trecea împăratul pe zid, o femeie i-a strigat: „Scapă-mă, împărate, domnul meu!“ |
| 27 | El a răspuns: „Dacă nu te scapă Domnul, cu ce să te scap eu? Cu venitul ariei sau al teascului?“ |
| 28 | Și împăratul i-a zis: „Ce ai?“ Ea a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis:«Dă-mi pe fiul tău să-l mîncăm astăzi, și mîne vom mînca pe fiul meu.» |
| 29 | Noi am fiert pe fiul meu, și l-am mîncat. Și în ziua următoare i-am zis: «Dă pe fiul tău să-l mîncăm.» Dar ea a ascuns pe fiul ei.“ |
| 30 | Cum a auzit împăratul cuvintele acestei femei, și-a rupt hainele, cînd stătea pe zid. Și poporul a văzut că pe dinlăuntru avea un sac de păr pe trup. |
| 31 | Împăratul a zis: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă va rămînea astăzi capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe trupul lui!“ |
| 32 | Elisei ședea în casă, și bătrînii ședeau lîngă el. Împăratul a trimes pe cineva înainte. Dar înainte ca să ajungă solul, Elisei a zis bătrînilor: „Vedeți că acest fiu de ucigaș trimete pe cineva să-mi ia capul? Ascultați! Cînd va veni solul, închideți ușa, și opriți-l la ușă; nu se aude oare sunetul pașilor stăpînului său în urma lui?“ |
| 33 | Pe cînd le vorbea el încă, solul se și pogorîse la el, și împăratul a zis: „Iată, răul acesta vine dela Domnul; ce mai am de nădăjduit dela Domnul?“ |
