| 1 | Pe cînd locuia David în casa lui, a zis proorocului Natan: „Iată, eu locuiesc într’o casă de cedru, și chivotul legămîntului Domnului este într’un cort.“ |
| 2 | Natan a răspuns lui David: „Fă tot ce-ți spune inima, căci Dumnezeu este cu tine.“ |
| 3 | În noaptea următoare, cuvîntul Domnului a vorbit lui Natan: |
| 4 | „Du-te și spune robului Meu David: «Așa vorbește Domnul: «Nu tu Îmi vei zidi o casă de locuit. |
| 5 | Căci Eu n’am locuit într’o casă din ziua cînd am scos pe Israel din Egipt pînă în ziua de azi; ci am mers din cort în cort, și din locaș în locaș. |
| 6 | Pretutindeni pe unde am mers cu tot Israelul, am spus Eu o vorbă vreunuia din judecătorii lui Israel, cărora le poruncisem să pască pe poporul Meu, am zis Eu: «Pentruce nu-Mi zidiți o casă de cedru?» |
| 7 | Acum să spui robului Meu David: «Așa vorbește Domnul oștirilor: «Te-am luat dela pășune, dinapoia oilor, ca să fii căpetenia poporului Meu Israel; |
| 8 | am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta, și ți-am făcut nume ca numele celor mari de pe pămînt: |
| 9 | am dat o locuință poporului Meu Israel, și l-am sădit ca să fie statornic acolo și să nu mai fie turburat, pentruca cei răi să nu-l mai nimicească așa cum îl nimiceau mai înainte |
| 10 | și pe vremea cînd pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Am smerit pe toți vrăjmașii tăi. Și îți vestesc că Domnul îți va zidi o casă. |
| 11 | Cînd ți se vor împlini zilele, și cînd te vei duce la părinții tăi, voi ridica sămînța ta după tine, și anume pe unul din fiii tăi, și-i voi întări domnia. |
| 12 | El Îmi va zidi o casă, și-i voi întări pe vecie scaunul lui de domnie. |
| 13 | Eu îi voi fi Tată și el Îmi va fi fiu; și nu voi îndepărta bunătatea Mea dela el, cum am îndepărtat-o dela cel dinaintea ta. |
| 14 | Îl voi așeza pentru totdeauna în Casa Mea, și în împărăția Mea scaunul lui de domnie va fi întărit pe vecie.“ |
| 15 | Natan a spus lui David toate aceste cuvinte și toată vedenia aceasta. |
| 16 | Și împăratul David s’a dus și s’a înfățișat înaintea Domnului, și a zis: „Cine sînt eu, Doamne Dumnezeule, și ce este casa mea, de m’ai făcut să ajung unde sînt? |
| 17 | Și atîta este puțin lucru înaintea ta, Dumnezeule! Tu vorbești și de casa robului Tău pentru vremile viitoare. Și binevoiești să-Ți îndrepți privirile asupra mea în felul oamenilor, Tu care ești înălțat, Doamne Dumnezeule! |
| 18 | Ce ar putea să-Ți mai spună David față de slava dată robului Tău? Tu cunoști pe robul Tău. |
| 19 | Doamne, din pricina robului Tău, și după inima Ta, ai făcut aceste lucruri mari, și i le-ai descoperit. |
| 20 | Doamne! nimeni nu este ca Tine, și nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre. |
| 21 | Este oare pe pămînt un singur popor, care să fie ca poporul Tău Israel, pe care Dumnezeu a venit să-l răscumpere, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Ți faci un nume și să săvîrșești minuni și semne mari, izgonind neamuri dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt? |
| 22 | Tu ai pus pe poporul Tău Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie; și Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui. |
| 23 | Acum, Doamne, cuvîntul pe care l-ai rostit asupra robului Tău și asupra casei lui să rămînă în veac, și fă după cuvîntul Tău! |
| 24 | Să rămînă, pentruca Numele Tău să fie slăvit pe vecie și să se spună: «Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, este un Dumnezeu pentru Israel!» Și casa robului Tău David să fie întărită înaintea Ta! |
| 25 | Căci Tu însuți, Dumnezeule, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o casă. De aceea a îndrăznit robul Tău să se roage înaintea Ta. |
| 26 | Acum, Doamne, Tu ești adevăratul Dumnezeu, și Tu ai vestit harul acesta robului Tău. |
| 27 | Binecuvintează dar casa robului Tău, ca să rămînă pe vecie înaintea Ta! Căci ce binecuvîntezi Tu, Doamne, este binecuvîntat pentru vecinicie!“ |
