| 1 | Iosafat a avut bogății și slavă din belșug, și s’a încuscrit cu Ahab. |
| 2 | După cîțiva ani, s’a pogorît la Ahab în Samaria. Ahab a tăiat pentru el și pentru poporul care era cu el un mare număr de oi și boi, și l-a rugat să se suie la Ramot din Gallad. |
| 3 | Ahab, împăratul lui Israel, a zis lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Vrei să vii cu mine la Ramot în Galaad?“ Iosafat i-a răspuns: „Eu ca tine, și poporul meu ca poporul tău, vom merge la luptă împotriva lui cu tine.“ |
| 4 | Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă acum, te rog, cuvîntul Domnului.“ |
| 5 | Împăratul lui Israel a strîns pe prooroci, în număr de patru sute, și le-a zis: „Să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad, sau să-mi văd de treabă?“ Și ei au răspuns: „Suie-te, și Dumnezeu o va da în mînile împăratului.“ |
| 6 | Dar Iosafat a zis: „Nu mai este aici nici un prooroc al Domnului, prin care să-L putem întreba?“ |
| 7 | Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul; dar îl urăsc, căci nu-mi proorocește nimic bun, nu proorocește niciodată decît rău: este Mica, fiul lui Imla.“ Și Iosafat a zis: „Să nu vorbească așa împăratul!“ |
| 8 | Atunci împăratul lui Israel a chemat un dregător, și i-a zis: „Trimete să vină îndată Mica, fiul lui Imla.“ |
| 9 | Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, ședeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcați cu hainele lor împărătești; ședeau în locul de la intrarea porții Samariei. Și toți proorocii prooroceau înaintea lor. |
| 10 | Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fer, și a zis: „Așa vorbește Domnul: „Cu aceste coarne, vei bate pe Sirieni pînă îi vei nimici.“ |
| 11 | Și toți proorocii au proorocit la fel, zicînd: „Suie-te la Ramot în Galaad, căci vei avea izbîndă și Domnul o va da în mînile împăratului.“ |
| 12 | Solul care se dusese să cheme pe Mica, i-a vorbit așa: „Iată, proorocii cu un gînd proorocesc de bine împăratului; cuvîntul tău să fie dar ca și cuvîntul fiecăruia din ei! Vestește de bine!“ |
| 13 | Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi vesti ce va spune Dumnezeul meu.“ |
| 14 | Cînd a venit la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad, sau să-mi văd de treabă?“ El a răspuns: „Suiți-vă! Căci veți avea izbîndă, și vor fi dați în mînile voastre.“ |
| 15 | Și împăratul i-a zis: „De cîte ori va trebui să te pun să juri că nu-mi vei spune decît adevărul în Numele Domnului?“ |
| 16 | Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munți, ca niște oi cari n’au păstor; și Domnul a zis: „Oamenii aceștia n’au stăpîn, fiecare să se întoarcă în pace acasă!“ |
| 17 | Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ți-am spus eu? El nu-mi proorocește nimic bun, nu-mi proorocește decît rău.“ |
| 18 | Și Mica a zis: „Ascultați dar cuvîntul Domnului! Am văzut pe Domnul stînd pe scaunul Său de domnie, și toată oastea cerurilor stînd la dreapta și la stînga Lui. |
| 19 | Și Domnul a zis: „Cine va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie la Ramot în Galaad și se peară acolo?“ Au răspuns unul într’un fel, altul într’altul. |
| 20 | Și un duh a venit și s’a înfățișat înaintea Domnului, și a zis: „Eu îl voi amăgi.“ Domnul i-a zis: «Cum?» |
| 21 | «Voi ieși,» a răspuns el, «și voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor lui.» Domnul a zis: „Îl vei amăgi, și vei izbuti; ieși, și fă așa.“ |
| 22 | Și acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura proorocilor tăi cari sînt de față. Dar Domnul a vorbit rău împotriva ta.“ |
| 23 | Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz, și a zis: „Pe ce drum a ieșit duhul Domnului din mine ca să-ți vorbească?“ |
| 24 | Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua cînd vei umbla, din odaie în odaie, ca să te ascunzi.“ |
| 25 | Împăratul lui Israel a zis: „Luați pe Mica, și duceți-l la Amon, căpetenia cetății, și la Ioas, fiul împăratului. |
| 26 | Și spuneți: „Așa vorbește împăratul: „Băgați pe omul acesta în temniță, și hrăniți-l cu pînea și cu apa întristării, pînă mă voi întoarce în pace.“ |
| 27 | Și Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, n’a vorbit Domnul prin mine!“ Apoi a mai zis: „Voi, toate popoarele, auziți!“ |
| 28 | Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s’au suit la Ramot în Galaad. |
| 29 | Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să mă duc la luptă; dar tu, îmbracă-te cu hainele tale.“ Și împăratul lui Israel și-a schimbat hainele, și s’au dus la luptă. |
| 30 | Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă mai marilor peste carăle lui: „Să nu vă luptați nici cu cel mic nici cu cel mare, ci să vă luptați numai cu împăratul lui Israel.“ |
| 31 | Cînd au zărit mai marii carălor pe Iosafat, au zis: „Este împăratul lui Israel.“ Și l-au înconjurat ca să lupte cu el. Iosafat a scos un țipăt. Domnul l-a ajutat, și Dumnezeu i-a îndepărtat dela el. |
| 32 | Mai marii carălor, văzînd că nu era împăratul lui Israel, s’au depărtat de el. |
| 33 | Atunci un om a tras cu arcul la întîmplare, și a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Împăratul a zis celui ce-i mîna carul: „Întoarce, și scoate-mă din cîmpul de bătaie, căci sînt rănit.“ |
| 34 | Lupta a fost înverșunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat în car, în fața Sirienilor, pînă seara, și a murit pela apusul soarelui. |
