| 1 | Astfel a fost isprăvită toată lucrarea pe care a făcut-o Solomon pentru Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul și toate uneltele pe cari le închinase Domnului tatăl său David, și le-a pus în vistieriile Casei lui Dumnezeu. |
| 2 | Atunci Solomon a strîns la Ierusalim pe bătrînii lui Israel și pe toate căpeteniile semințiilor, pe capii familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică din Sion, chivotul legămîntului Domnului. |
| 3 | Toți bărbații lui Israel s’au adunat la împărat, pentru sărbătoarea din luna a șaptea. |
| 4 | Cînd au ajuns toți bătrînii lui Israel, Leviții au ridicat chivotul. |
| 5 | Au adus chivotul, cortul întîlnirii, și toate uneltele sfinte cari erau în cort: preoții și Leviții le-au dus. |
| 6 | Împăratul Solomon și toată adunarea lui Israel, chemată la el, a stătut înaintea chivotului. Au jertfit oi și boi, cari nu se pot nici socoti, nici număra, din pricina mulțimii lor. |
| 7 | Preoții au dus chivotul legămîntului Domnului la locul lui, în sfîntul locaș al casei, în Locul prea sfînt, supt aripile heruvimilor. |
| 8 | Heruvimii aveau aripile întinse peste locul chivotului, și acopereau chivotul și drugii lui pe deasupra. |
| 9 | Drugilor li se dăduse o astfel de lungime încît capetele lor se vedeau la o depărtare de chivot dinaintea sfîntului locaș, dar nu se vedeau de afară. Chivotul a fost acolo pînă în ziua de azi. |
| 10 | În chivot nu erau decît cele două table, pe cari le pusese acolo Moise, în Horeb, cînd a făcut Domnul legămînt cu copiii lui Israel, la ieșirea lor din Egipt. |
| 11 | În clipa cînd au ieșit preoții din Locul sfînt, – căci toți preoții de față se sfințiseră fără să mai țină șirul cetelor, |
| 12 | și toți Leviții cari erau cîntăreți: Asaf, Heman, Iedutun, fiii și frații lor, îmbrăcați în in supțire, stăteau la răsăritul altarului cu chimvale, alăute și arfe, și aveau cu ei o sută douăzeci de preoți cari sunau din trîmbițe; – |
| 13 | și cînd cei ce sunau din trîmbițe și ceice cîntau, unindu-se într’un glas ca să mărească și să laude pe Domnul, au sunat din trîmbițe, chimvale și celelalte instrumente, și au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ține în veci!“ în clipa aceea, casa, și anume Casa Domnului, s’a umplut cu un nor. |
| 14 | Preoții n’au putut să mai stea acolo ca să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu. |
