| 1 | Nu pusesem încă ușile porților cînd Sanbalat, Tobia, Gheșem, Arabul, și ceilalți vrăjmași ai noștri au auzit că zidisem zidul și că n’a mai rămas nicio spărtură. |
| 2 | Atunci Sanbalat și Gheșem au trimes să-mi spună: „Vino, și să ne întîlnim în satele din valea Ono. Își puseseră de gînd să-mi facă rău. |
| 3 | Le-am trimes soli cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut, și nu pot să mă pogor; cît timp l-aș lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.“ |
| 4 | Mi-au făcut în patru rînduri aceeaș cerere, și le-am dat acelaș răspuns. |
| 5 | Sanbalat mi-a trimes solia aceasta a cincea oară prin slujitorul său, care ținea în mînă o scrisoare deschisă. |
| 6 | În ea era scris: „Se răspîndește zvonul printre popoare, și Gașmu spune că tu și Iudeii aveți de gînd să vă răsculați, și că în acest scop zidești zidul. Se zice că tu vei ajunge împăratul lor, |
| 7 | și că ai pus chiar prooroci, ca să te numească la Ierusalim împărat al lui Iuda. Și acum lucrurile acestea vor ajunge la cunoștința împăratului. Vino dar, și să ne sfătuim împreună.“ |
| 8 | Am trimes următorul răspuns lui Sanbalat: „Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu dela tine le născocești!“ |
| 9 | Toți oamenii aceștia voiau să ne înfricoșeze, și își ziceau: „Li se va muia inima, și lucrarea nu se va face.“Acum, Dumnezeule, întărește-mă! |
| 10 | M’am dus la Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel. El se închisese, și a zis: „Haidem împreună în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, și să închidem ușile Templului: căci vin să te omoare, și au să vină noaptea să te omoare.“ |
| 11 | Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă? Și care om ca mine ar putea să intre în Templu și să trăiască? Nu voi intra!“ |
| 12 | Și am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimetea. Ci a proorocit așa pentru mine, fiindcă Sanbalat și Tobia îi dăduseră argint. |
| 13 | Și cîștigîndu-l astfel, nădăjduiau că am să mă tem, și că am să urmez sfaturile lui și să fac un păcat. Ei s’ar fi folosit de această atingere a bunului meu nume, ca să mă umple de ocară. |
| 14 | Adu-Ți aminte, Dumnezeule, de Tobia și de Sanbalat, și de faptele lor! Adu-Ți aminte și de Noadia, proorocița, și de ceilalți prooroci cari căutau să mă sperie! |
| 15 | Zidul a fost isprăvit în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul, în cincizeci și două de zile. |
| 16 | Cînd au auzit toți vrăjmașii noștri, s’au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s’au smerit foarte mult, și au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru. |
| 17 | În vremea aceea erau unii fruntași din Iudeia, cari trimeteau deseori scrisori lui Tobia și primeau și ei scrisori dela el. |
| 18 | Căci mulți din Iuda erau legați cu el prin jurămînt, pentrucă era ginerile lui Șecania, fiul lui Arah, și fiul său Iohanan luase pe fata lui Meșulam, fiul lui Berechia. |
| 19 | Vorbeau bine de el chiar în fața mea, și-i spuneau cuvintele mele. Tobia trimetea scrisori ca să mă înfricoșeze. |
