| 1 | Era pe vremea lui Ahașveroș, al acelui Ahașveroș care domnea dela India pînă în Etiopia peste o sută douăzeci și șapte de ținuturi. |
| 2 | Împăratul Ahașveroș ședea atunci pe scaunul lui împărătesc la Susa, în capitală. |
| 3 | În al treilea an al domniei lui, a dat un ospăț tuturor domnitorilor și slujitorilor săi. Căpeteniile oștirii Perșilor și Mezilor, mai marii și capii ținuturilor, s’au strîns înaintea lui. |
| 4 | El le-a arătat bogăția strălucită a împărăției lui și slava minunată a mărimii lui, în multe zile, timp de o sută optzeci de zile. |
| 5 | După ce au trecut aceste zile, împăratul a dat întregului popor care se afla în capitala Susa, dela cel mai mare pînă la cel mai mic, un ospăț, care a ținut șapte zile, în curtea grădinii casei împărătești. |
| 6 | Covoare albe, verzi și albastre, erau legate cu funii de in supțire și de purpură de niște verigi de argint și de niște stîlpi de marmoră. Paturi de aur și de argint stăteau pe o podeală de porfir, de marmoră, de sidef și de pietre negre. |
| 7 | Iar de băut turnau în vase de aur, de felurite soiuri. Era belșug de vin împărătesc, mulțămită dărniciei împăratului. |
| 8 | Dar nimeni nu era silit să bea, căci împăratul poruncise tuturor oamenilor din casa lui să facă după voia fiecăruia. |
| 9 | Împărăteasa Vasti a dat și ea un ospăț femeilor, în casa împărătească a împăratului Ahașveroș. |
| 10 | A șaptea zi, pe cînd inima împăratului era veselă de vin, a poruncit lui Mehuman, Bizta, Harbona Bigta, Abagta, Zetar și Carcas, cei șapte fameni cari slujeau înaintea împăratului Ahașveroș, |
| 11 | să aducă în fața lui pe împărăteasa Vasti, cu cununa împărătească, pentruca să arate frumuseța ei popoarelor și mai marilor săi, căci era frumoasă la chip. |
| 12 | Dar împărăteasa Vasti n’a vrut să vină, cînd a primit prin fameni porunca împăratului. Și împăratul s’a supărat foarte tare, s’a aprins de mînie. |
| 13 | Atunci împăratul a vorbit cu înțelepții cari cunoșteau obiceiurile vremii. Căci așa se puneau la cale treburile împăratului: înaintea tuturor celor ce cunoșteau legile și dreptul. |
| 14 | Avea lîngă el pe Carșena, pe Șetar, pe Admata, pe Tarsis, pe Meres, pe Marsena, pe Memucan, șapte domnitori ai Persiei și Mediei, cari vedeau fața împăratului și cari aveau locul întîi în împărăție. |
| 15 | „Ce trebuie“, a zis el, „să se facă împărătesei Vasti, după lege, pentrucă n’a împlinit ce i-a poruncit împăratul Ahașveroș prin fameni?“ |
| 16 | Memucan a răspuns înaintea împăratului și domnitorilor: „Nu numai față de împărat s’a purtat rău împărăteasa Vasti; ci și față de toți domnitorii și toate popoarele cari sînt în toate ținuturile împăratului Ahașveroș. |
| 17 | Căci fapta împărătesei va ajunge la cunoștința tuturor femeilor, și le va face să-și nesocotească bărbații. Ele vor zice: «Împăratul Ahașveroș a poruncit să i se aducă înainte împărăteasa Vasti, și ea nu s’a dus.» |
| 18 | Și în ziua aceasta crăiesele Persiei și Mediei, cari vor afla de fapta împărătesei, vor vorbi tot așa tuturor căpeteniilor împăratului: de aici va veni mult dispreț și mînie. |
| 19 | Dacă împăratul găsește cu cale, să se dea poruncă din partea lui și să se scrie în legile Perșilor și Mezilor, cu arătare că nu trebuie să se calce, o poruncă împărătească, după care Vasti să nu se mai arate înaintea împăratului Ahașveroș. Iar împăratul să dea vrednicia de împărăteasă alteia, mai bună decît ea. |
| 20 | Porunca împăratului se va vesti astfel în toată împărăția lui, – căci este mare – și toate femeile vor da cinste bărbaților lor, dela mare pînă la mic.“ |
| 21 | Părerea aceasta a fost primită de împărat și de domnitori, și împăratul a lucrat după cuvîntul lui Memucan. |
| 22 | A trimes scrisori tuturor ținuturilor din împărăția lui, fiecărui ținut după scrierea lui, și fiecărui popor după limba lui; ele spuneau că orice bărbat trebuie să fie stăpîn în casa lui, și că va vorbi limba poporului său. |
