| 1 | După aceste lucruri, împăratul Ahașveroș a ridicat la putere pe Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul. L-a ridicat în cinste, și a pus scaunul lui mai pe sus de scaunele tuturor căpeteniilor cari erau lîngă el. |
| 2 | Toți slujitorii împăratului, cari stăteau la poarta împăratului, plecau genunchiul și se închinau înaintea lui Haman, căci așa era porunca împăratului cu privire la el. Dar Mardoheu nu-și pleca genunchiul și nu se închina. |
| 3 | Și slujitorii împăratului, cari stăteau la poarta împăratului, au zis lui Mardoheu: „Pentru ce calci porunca împăratului?“ |
| 4 | Fiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, și el nu-i asculta, l-au spus lui Haman, ca să vadă dacă Mardoheu are să se țină de hotărîrea lui; căci el spusese că este Iudeu. |
| 5 | Și Haman a văzut că Mardoheu nu-și pleca genunchiul și nu se închina înaintea lui. S’a umplut de mînie; |
| 6 | dar a crezut prea puțin pentru el să pună mîna numai pe Mardoheu, căci i se spusese din ce popor era Mardoheu, și a voit să nimicească pe poporul lui Mardoheu, pe toți Iudeii cari se aflau în toată împărăția lui Ahașveroș. |
| 7 | În luna întîi, adică luna Nisan, în al doisprezecelea an al împăratului Ahașveroș, au aruncat Pur, adică sorțul, înaintea lui Haman, pentru fiecare zi și pentru fiecare lună, pînă în luna a douăsprezecea, adică luna Adar. |
| 8 | Atunci Haman a zis împăratului Ahașveroș: „În toate ținuturile împărăției tale este risipit un popor deosebit între popoare, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor și nu ține legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să-l lase liniștit. |
| 9 | Dacă împăratul găsește cu cale, să se scrie o poruncă pentru ca ei să fie nimiciți, și eu voi cîntări zece mii de talanți de argint în mînile slujbașilor, ca să-i ducă în vistieria împăratului.“ |
| 10 | Împăratul și-a scos inelul din deget, și l-a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, Agaghitul, vrăjmașul Iudeilor. |
| 11 | Și împăratul a zis lui Haman: „Îți dăruiesc și argintul și pe poporul acesta; fă cu el ce vei voi.“ |
| 12 | Logofeții împăratului au fost chemați în a treisprezecea zi a lunii întîi, și au scris în totul cum a poruncit Haman, mai marilor oștirii, dregătorilor fiecărui ținut și căpeteniilor fiecărui popor, fiecărui ținut după scrierea lui și fiecărui popor după limba lui. Au scris în numele împăratului Ahașveroș, și au pecetluit scrisorile cu inelul împăratului. |
| 13 | Scrisorile au fost trimese prin alergători în toate ținuturile împăratului, ca să nimicească, să omoare și să peardă pe toți Iudeii, tineri și bătrîni, prunci și femei, și anume într’o singură zi, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar, și să li se prade averile. |
| 14 | Aceste scrisori cuprindeau porunca împăratului care trebuia vestită în fiecare ținut, și îndemnau pe toate popoarele să fie gata pentru ziua aceea. |
| 15 | Alergătorii au plecat în grabă mare, după porunca împăratului.Porunca a fost vestită și în capitala Susa. Și pe cînd împăratul și Haman stăteau și beau, cetatea Susa era îngrozită. |
