| 1 | M’am desgustat de viață!Voi da drum slobod plîngerii mele,voi vorbi în amărăciunea sufletului meu. |
| 2 | Eu zic lui Dumnezeu: «Nu mă osîndi!Arată-mi pentru ce Te cerți cu mine! |
| 3 | Îți place să chinuiești,să disprețuiești făptura mînilor Tale,în timp ce faci să-Ți strălucească bunăvoința peste sfatul celor răi? |
| 4 | Oare ai ochi de carne,sau vezi cum vede un om? |
| 5 | Zilele Tale sînt ca zilele omului, și anii Tăi ca anii lui, |
| 6 | ca să cercetezi fărădelegea meași să cauți păcatul meu, |
| 7 | cînd știi bine că nu sînt vinovat,și că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta? |
| 8 | Mînile Tale m’au făcut și m’au zidit,ele m’au întocmit în întregime …Și Tu să mă nimicești! |
| 9 | Adu-Ți aminte că Tu m’ai lucrat ca lutul; și vrei din nou să mă prefaci în țărînă? |
| 10 | Nu m’ai muls ca laptele?Nu m’ai închegat ca brînza? |
| 11 | M’ai îmbrăcat cu piele și carne,m’ai țesut cu oase și vine; |
| 12 | mi-ai dat bunăvoința Ta și viața,m’ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile și paza Ta. |
| 13 | Iată totuș ce ascundeai în inima Ta,iată, știu acum, ce aveai de gînd: |
| 14 | că, dacă păcătuiesc, să mă pîndești, și să nu-mi ierți fărădelegea. |
| 15 | Dacă sînt vinovat, vai de mine!Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul,sătul de rușine și cufundat în ticăloșia mea. |
| 16 | Și dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmărești ca un leu,mă lovești cu lucruri de mirat, |
| 17 | Îmi pui înainte noi martori împotrivă,Îți crește mînia împotriva mea,și mă năpădești cu o droaie de nenorociri. |
| 18 | Pentruce m’ai scos din pîntecele mamei mele?O, de aș fi murit, și ochiul să nu mă fi văzut! |
| 19 | Aș fi ca și cum n’aș fi fost,și din pîntecele mamei mele aș fi trecut în mormînt! |
| 20 | Nu sînt zilele mele destul de puține?Să mă lase dar, să plece dela mine, și să răsuflu puțin, |
| 21 | înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc, |
| 22 | în țara întunerecului și a umbrei morții,în țara negurii adînci,unde domnește umbra morții și neorînduiala,și unde lumina este ca întunerecul!“ |
