| 1 | Țofar din Naama a luat cuvîntul și a zis: |
| 2 | „Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns,și să creadă limbutul că are dreptate? |
| 3 | Vor face vorbele tale deșerte pe oameni să tacă?Și-ți vei bate joc de alții, fără să te facă cineva de rușine? |
| 4 | Tu zici: «Felul meu de a vedea este drept,și sînt curat în ochii Tăi.» – |
| 5 | A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească,de Și-ar deschide buzele să-ți răspundă, |
| 6 | și de ți-ar descoperi tainele înțelepciunii Lui, ale înțelepciunii Lui nemărginite,ai vedea atunci că nu-ți răsplătește totuș după fărădelegea ta. |
| 7 | Poți spune tu că poți pătrunde adîncimile lui Dumnezeu,că poți ajunge la cunoștința desăvîrșită a Celui A tot puternic? |
| 8 | Cît cerurile-i de înaltă: ce poți face?Mai adîncă decît Locuința morților: ce poți ști? |
| 9 | Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul,și mai lată decît marea. |
| 10 | Dacă apucă, dacă închide și cheamă El la judecată, cine-L poate opri? |
| 11 | Căci El cunoaște pe făcătorii de rele,vede ușor pe vinovați. |
| 12 | Omul dimpotrivă, are minte de nebun,și s’a născut ca mînzul unui măgar sălbatic! |
| 13 | Tu, îndreaptă-ți inima spre Dumnezeu,întinde-ți mînile spre El. |
| 14 | Depărtează-te de fărădelege,și nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău. |
| 15 | Și atunci, îți vei ridica fruntea fără teamă,vei fi tare și fără frică; |
| 16 | îți vei uita suferințele,și-ți vei aduce aminte de ele ca de niște ape cari s’au scurs. |
| 17 | Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază,întunerecul tău va fi ca lumina dimineții. |
| 18 | Vei fi plin de încredere, și nădejdea nu-ți va fi zădarnică.Te vei uita în jurul tău, și vei vedea că te poți odihni liniștit. |
| 19 | Te vei culca și nimeni nu te va turbura,și mulți vor umbla după bunăvoința ta. |
| 20 | Dar ochii celor răi se vor topi;ei n’au loc de scăpare:moartea, iată nădejdea lor!“ |
