| 1 | Omul născut din femeie, are viața scurtă, dar plină de necazuri. |
| 2 | Se naște și e tăiat ca o floare;fuge și piere ca o umbră. |
| 3 | Și asupra lui ai Tu ochiul deschis!Și pe mine mă tragi la judecată cu Tine! |
| 4 | Cum ar putea să iasă dintr’o ființă necurată un om curat?Nu poate să iasă niciunul. |
| 5 | Dacă zilele lui sînt hotărîte,dacă i-ai numărat lunile,dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece, |
| 6 | întoarce-Ți măcar privirile dela el, și dă-i răgaz,să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul la sfîrșitul zilei. |
| 7 | Un copac, și tot are nădejde:căci cînd este tăiat, odrăslește din nou,și iar dă lăstari. |
| 8 | Cînd i-a îmbătrînit rădăcina în pămînt,cînd îi piere trunchiul în țărînă, |
| 9 | înverzește iarăș de mirosul apei,și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou. |
| 10 | Dar omul cînd moare, rămîne întins;omul, cînd își dă sufletul, unde mai este? |
| 11 | Cum pier apele din lacuri,și cum seacă și se usucă rîurile, |
| 12 | așa se culcă și omul și nu se mai scoală;cît vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă,și nu se mai scoală din somnul lui. |
| 13 | Ah! de m’ai ascunde în locuința morților,de m’ai acoperi pînă-Ți va trece mînia,și de mi-ai rîndui o vreme cînd Îțivei aduce iarăș aminte de mine! |
| 14 | Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze,aș mai trage nădejde în tot timpul suferințelor mele,pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc. |
| 15 | Atunci m’ai chema, și Ți-aș răspunde,și Ți-ar fi dor de făptura mînilor Tale. |
| 16 | Dar astăzi îmi numeri pașii,ai ochiul asupra păcatelor mele; |
| 17 | călcările mele de lege sînt pecetluite într’un mănunchi,și născocești fărădelegi în sarcina mea. |
| 18 | Cum se prăbușește muntele și piere,cum piere stînca din locul ei, |
| 19 | cum este mîncată piatra de ape,și cum este luat pămîntul de rîu:așa nimicești Tu nădejdea omului. |
| 20 | Îl urmărești într’una, și se duce;Îi schimonosești fața, și apoi îi dai drumul. |
| 21 | De ajung fiii lui la cinste, el nu știe nimic;de sînt înjosiți, habar n’are. |
| 22 | Numai pentru el simte durere în trupul lui,numai pentru el simte întristare în sufletul lui.“ |
