| 1 | Iov a luat cuvîntul și a zis: |
| 2 | „Astfel de lucruri am auzit eu des;voi toți sînteți niște mîngîietori supărăcioși. |
| 3 | Cînd se vor sfîrși aceste vorbe în vînt?Și pentruce atîta supărare în răspunsurile tale? |
| 4 | Ca voi aș vorbi eu,de ați fi în locul meu?V’aș copleși cu vorbe,aș da din cap la voi, |
| 5 | v’aș mîngîia cu gura,și aș mișca din buzeca să vă ușurez durerea? |
| 6 | Dacă vorbesc, durerea nu mi s’alină,iar dacă tac, cu ce se micșorează? |
| 7 | Dar acum, vai! El m’a stors de puteri …Mi-ai pustiit toată casa! |
| 8 | M’ai apucat, ca pe un vinovat;dovadă slăbiciunea mea,care se ridică și mă învinuie în față. |
| 9 | Mă sfîșie și mă urmărește în mînia Lui,scrîșnește din dinți împotriva mea,mă lovește și mă străpunge cu privirea Lui. |
| 10 | Ei deschid gura să mă mănînce,mă ocărăsc și mă bat peste obraji,se învierșunează cu toții după mine. |
| 11 | Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiți,și mă aruncă în mînile celor răi. |
| 12 | Eram liniștit, și m’a scuturat,m’a apucat de ceafă și m’a zdrobit,a tras asupra mea ca într’o țintă. |
| 13 | Săgețile Lui mă înconjură de toate părțile;îmi străpunge rărunchii fără milă,îmi varsă fierea pe pămînt, |
| 14 | mă frînge bucăți, bucăți,se aruncă asupra mea ca un războinic. |
| 15 | Mi-am cusut un sac pe piele,și mi-am prăvălit capul în țărînă. |
| 16 | Plînsul mi-a înroșit fața;și umbra morții este pe pleoapele mele. |
| 17 | Totuș n’am făcut nicio nelegiuire,și rugăciunea mea totdeauna a fost curată. |
| 18 | Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele,și vaietele mele să n’aibă margine! |
| 19 | Chiar acum, martorul meu este în cer,apărătorul meu este în locurile înalte. |
| 20 | Prietenii mei rîd de mine,dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi, |
| 21 | să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu,și fiului omului împotriva prietenilor lui. |
| 22 | Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrșit,și mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce. |
