| 1 | Mi se pierde suflarea,mi se sting zilele,mă așteaptă mormîntul. |
| 2 | Sînt înconjurat de batjocoritori,și ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor. |
| 3 | Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta;altfel, cine ar putea răspunde pentru mine? |
| 4 | Căci le-ai încuiat inima în fața priceperii.De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie. |
| 5 | Cine dă pe prieteni să fie prădați,copiilor aceluia li se vor topi ochii. |
| 6 | M’a făcut de basmul oamenilor,și ca unul pe care-l scuipi în față! |
| 7 | Ochiul mi se întunecă de durere;toate mădularele mele sînt ca o umbră. |
| 8 | Oamenii fără prihană sînt înmărmuriți de aceasta,și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit. |
| 9 | Cel fără prihană rămîne totuș tare pe calea lui,cel cu mînile curate se întărește tot mai mult. |
| 10 | Dar voi toți, întoarceți-vă,veniți iarăș cu cuvîntările voastre,și vă voi arăta că între voi niciunul nu e înțelept. |
| 11 | Ce! mi s’au dus zilele,mi s’au nimicit planurile,planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea … |
| 12 | Și ei mai spun că noaptea este zi,că se apropie lumina, cînd întunerecul a și venit! |
| 13 | Cînd Locuința morților o aștept ca locuință,cînd în întunerec îmi voi înălța culcușul; |
| 14 | cînd strig gropii: «Tu ești tatăl meu!»Și viermilor: «Voi sînteți mama și sora mea!» |
| 15 | Unde mai este atunci nădejdea mea?Și cine mai poate vedea nădejdea mea? |
| 16 | Ea se va pogorî cu mine la porțile locuinței morților,cînd vom merge împreună (Nădejdea mea și eu.) să ne odihnim în țărînă.“ |
