| 1 | Iov a luat cuvîntul și a zis: |
| 2 | „Și acum plîngerea mea este tot o răzvrătire.Dar suferința îmi înădușe suspinurile. |
| 3 | Oh! dacă aș ști unde să-L găsesc,dacă aș putea să ajung pînă la scaunul Lui de domnie, |
| 4 | mi-aș apăra pricina înaintea Lui,mi-aș umplea gura cu dovezi. |
| 5 | Aș ști ce poate să răspundă,aș vedea ce are să-mi spună. |
| 6 | Și-ar întrebuința El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu; ci m’ar asculta negreșit. |
| 7 | Doar un om fără prihană ar vorbi cu El,și aș fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu. |
| 8 | Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo;dacă mă duc la apus, nu-L găsesc: |
| 9 | dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea;dacă se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi. |
| 10 | Dar El știe ce cale am urmat;și, dacă m’ar încerca, aș ieși curat ca aurul. |
| 11 | Piciorul meu s’a ținut de pașii Lui;am ținut calea Lui, și nu m’am abătut dela ea. |
| 12 | N’am părăsit poruncile buzelor Lui;mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui. |
| 13 | Dar hotărîrea Lui este luată, cine i se va împotrivi?Ce-I dorește sufletul, aceea face. |
| 14 | El Își va împlini dar planurile față de mine,și va mai face și multe altele. |
| 15 | De aceea tremur înaintea Lui,și cînd mă gîndesc la lucrul acesta, mă tem de El. |
| 16 | Dumnezeu mi-a tăiat inima,Cel Atotputernic m’a umplut de groază. |
| 17 | Căci nu întunerecul durerii mele mă nimicește,nici negura în care sînt înfășurat. |
