| 1 | Iov a luat cuvîntul și a zis: |
| 2 | „Cît de bine știi tu să vii în ajutorul slăbiciunii!Cum dai tu ajutor brațului fără putere! |
| 3 | Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere!Ce belșug de înțelepciune dai tu la iveală! |
| 4 | Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Și al cui duh vorbește prin tine? |
| 5 | Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele supt apeși supt locuitorii lor; |
| 6 | înaintea Lui locuința morților este goală,adîncul n’are acoperiș. |
| 7 | El întinde miazănoaptea asupra golului,și spînzură pămîntul pe nimic. |
| 8 | Leagă apele în norii Săi,și norii nu se sparg supt greutatea lor. |
| 9 | Acopere fața scaunului Său de domnie,și Își întinde norul peste el. |
| 10 | A tras o boltă pe fața apelor,ca hotar între lumină și întunerec. |
| 11 | Stîlpii cerului se clatină,și se înspăimîntă la amenințarea Lui. |
| 12 | Prin puterea Lui turbură marea,prin priceperea Lui îi sfarmă furia. |
| 13 | Suflarea Lui înseninează cerul,mîna Lui străpunge șarpele fugar. |
| 14 | Și acestea sînt doar marginile căilor Sale,și numai adierea lor ușoară ajunge pînă la noi!Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?“ |
