| 1 | Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, și a zis: |
| 2 | „Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute,ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu, |
| 3 | cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu,și Lumina lui mă călăuzea în întunerec! |
| 4 | Cum nu sînt ca în zilele puterii mele,cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu, |
| 5 | cînd Cel Atotputernic încă era cu mine,și cînd copiii mei stăteau în jurul meu; |
| 6 | cînd mi se scăldau pașii în smîntînă,și stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn! |
| 7 | Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetății,și dacă îmi pregăteam un scaun în piață, |
| 8 | tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,bătrînii se sculau și stăteau în picioare. |
| 9 | Mai marii își opriau cuvîntările,și își puneau mîna la gură. |
| 10 | Glasul căpeteniilor tăcea,și li se lipea limba de cerul gurii. |
| 11 | Urechea care mă auzea, mă numea fericit,ochiul care mă vedea mă lăuda. |
| 12 | Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor,și pe orfanul lipsit de sprijin. |
| 13 | Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine,umpleam de bucurie inima văduvei. |
| 14 | Mă îmbrăcam cu dreptatea și-i slujeam de îmbrăcăminte,neprihănirea îmi era manta și turban. |
| 15 | Orbului îi eram ochi,și șchiopului picior. |
| 16 | Celor nenorociți le eram tată,și cercetam pricina celui necunoscut. |
| 17 | Rupeam falca celui nedrept,și-i smulgeam prada din dinți. |
| 18 | Atunci ziceam: «În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul. |
| 19 | Apa va pătrunde în rădăcinile mele,roua va sta toată noaptea peste ramurile mele. |
| 20 | Slava mea va înverzi neîncetat,și arcul îmi va întineri în mînă.» |
| 21 | Oamenii mă ascultau și așteptau,tăceau înaintea sfaturilor mele. |
| 22 | După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea,și cuvîntul meu era pentru toți o rouă binefăcătoare. |
| 23 | Mă așteptau ca pe ploaie,căscau gura ca după ploaia de primăvară. |
| 24 | Cînd li se muia inima, le zîmbeam.și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea. |
| 25 | Îmi plăcea să mă duc la ei, și mă așezam în fruntea lor;eram ca un împărat în mijlocul unei oștiri,ca un mîngîietor lîngă niște întristați. |
