| 1 | După aceea, Iov a deschis gura și a blestemat ziua în care s’a născut. |
| 2 | A luat cuvîntul și a zis: |
| 3 | „Blestemată să fie ziua în care m’am născut,și noaptea care a zis: «S’a zămislit un copil de parte bărbătească!» |
| 4 | Prefacă-se în întunerec ziua aceea,să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer,și să nu mai strălucească lumina peste ea! |
| 5 | S’o cuprindă întunerecul și umbra morții,nori groși să vină peste ea,și neguri de peste zi s’o înspăimînte! |
| 6 | Noaptea aceea! S’o acopere întunerecul,să piară din an,să nu mai fie numărată între luni! |
| 7 | Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea! |
| 8 | Blestemată să fie de ceice blastămă zilele,de ceice știu să întărîte Leviatanul; |
| 9 | să se întunece stelele din amurgul ei,în zădar să aștepte lumina,și să nu mai vadă genele zorilor zilei! |
| 10 | Căci n’a închis pîntecele care m’a zămislit,nici n’a ascuns suferința dinaintea ochilor mei. |
| 11 | Dece n’am murit în pîntecele mamei mele?Dece nu mi-am dat sufletul la ieșirea din pîntecele ei? |
| 12 | Dece am găsit genunchi cari să mă primească?Și țîțe cari să-mi dea lapte? |
| 13 | Acum aș fi culcat, aș fi liniștit, aș dormi și m’aș odihni |
| 14 | cu împărații și cei mari de pe pămînt,cari și-au zidit falnice morminte, |
| 15 | cu domnitorii cari aveau aur,și și-au umplut casele cu argint. |
| 16 | Sau n’aș mai fi în viață,aș fi ca o stîrpitură îngropată,ca niște copii cari n’au văzut lumina! |
| 17 | Acolo nu te mai necăjesc cei răi,acolo se odihnesc cei sleiți de puteri. |
| 18 | Acolo cei puși în lanțuri sînt lăsați toți în pace,nu mai aud glasul asupritorului; |
| 19 | cel mai mic și cel mare sînt tot una acolo,și robul scapă de stăpînul său. |
| 20 | Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere,și viață celor amăriți la suflet, |
| 21 | cari așteaptă moartea și nu vine;măcar că o doresc mai mult decît o comoară, |
| 22 | cari n’ar mai putea de bucurieși de veselie, dacă ar găsi mormîntul? – |
| 23 | Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu știe încotro să meargă,pe care îl îngrădește Dumnezeu de toate părțile? |
| 24 | Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele,și jalea mi se varsă ca apa. |
| 25 | De ce mă tem, aceea mi se întîmplă;de ce mi-e frică, de aceea am parte! |
| 26 | N’am nici liniște, nici pace, nici odihnă,și necazul dă peste mine.“ |
