| 1 | Făcusem un legămînt cu ochii mei,și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare. |
| 2 | Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus?Ce moștenire mi-a trimes Cel Atotputernic din ceruri? |
| 3 | Peirea nu-i oare pentru cel rău,și nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege? |
| 4 | N’a cunoscut Dumnezeu căile mele?Nu mi-a numărat El toți pașii mei? |
| 5 | Dacă am umblat cu minciuna,de mi-a alergat piciorul după înșelăciune: |
| 6 | să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană,și-mi va vedea neprihănirea! |
| 7 | De mi s’a abătut pasul depe calea cea dreaptă,de mi-a urmat inima ochii,de s’a lipit vreo întinăciune de mînile mele, |
| 8 | atunci eu să samăn și altul să secere,și odraslele mele să fie desrădăcinate! |
| 9 | Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie,dacă am pîndit la ușa aproapelui meu, |
| 10 | atunci nevastă-mea să macine pentru altul,și s’o necinstească alții! |
| 11 | Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire,o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători, |
| 12 | un foc care mistuie pînă la nimicire,și care mi-ar fi prăpădit toată bogăția. |
| 13 | De aș fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele,cînd se certau cu mine, |
| 14 | ce aș putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu?Ce aș putea răspunde cînd pedepsește El? |
| 15 | Cel ce m’a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l-a făcut și pe el?Oare nu ne-a întocmit acelaș Dumnezeu în pîntecele mamei? |
| 16 | Dacă n’am dat săracilor ce-mi cereau,dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei, |
| 17 | dacă mi-am mîncat singur pînea,fără ca orfanul să-și fi avut și el partea lui din ea, |
| 18 | eu, care din tinereță l-am crescut ca un tată,eu, care dela naștere am sprijinit pe văduvă; |
| 19 | dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine,pe cel lipsit neavînd învălitoare, |
| 20 | fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat,fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei; |
| 21 | dacă am ridicat mîna împotriva orfanului,pentrucă mă simțeam sprijinit de judecători; |
| 22 | atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură,să-mi cadă brațul și să se sfărîme! |
| 23 | Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu,și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui. |
| 24 | Dacă mi-am pus încrederea în aur,dacă am zis aurului: «Tu ești nădejdea mea»; |
| 25 | dacă m’am îngîmfat de mărimea averilor mele,de mulțimea bogățiilor pe cari le dobîndisem; |
| 26 | dacă am privit soarele cînd strălucea,luna cînd înainta măreață, |
| 27 | și dacă mi s’a lăsat amăgită inima în taină,dacă le-am aruncat sărutări (Sărutări, în semn de închinare.), ducîndu-mi mîna la gură: |
| 28 | și aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători,căci m’aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus! |
| 29 | Dacă m’am bucurat de nenorocirea vrăjmașului meu,dacă am sărit de bucurie cînd l-a atins nenorocirea, |
| 30 | eu, care n’am dat voie limbii mele să păcătuiască,să-i ceară moartea cu blestem; |
| 31 | dacă nu ziceau oamenii din cortul meu:«Unde este cel ce nu s’a săturat din carnea lui?» |
| 32 | Dacă petrecea străinul noaptea afară,dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul; |
| 33 | dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii (Ca oamenii sau ca Adam.),și mi-am închis nelegiuirile în sîn, |
| 34 | pentrucă mă temeam de mulțime,pentrucă mă temeam de disprețul familiilor, ținîndu-mă deoparte și necutezînd să-mi trec pragul … |
| 35 | Oh! de aș găsi pe cineva să m’asculte!Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic!Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu? |
| 36 | Ca să-i port scrisoarea pe umăr,s’o leg de fruntea mea ca o cunună; |
| 37 | să-i dau socoteală de toți pașii mei,să mă apropii de el ca un domn. |
| 38 | Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea,și dacă brazdele lui varsă lacrămi; |
| 39 | dacă i-am mîncat roada fără s’o fi plătit,și dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni: |
| 40 | atunci să crească spini din el în loc de grîu,și neghină în loc de orz!“Sfîrșitul cuvintelor lui Iov. |
