| 1 | Știi tu cînd își fac caprele sălbatice puii?Vezi tu pe cerboaice cînd fată? |
| 2 | Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate,și cunoști tu vremea cînd nasc? |
| 3 | Ele se pleacă, fată puii,și scapă iute de durerile lor. |
| 4 | Puii lor prind vlagă și cresc supt cerul slobod,pleacă, și nu se mai întorc la ele. |
| 5 | Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic,izbăvindu-l de orice legătură? |
| 6 | I-am dat ca locuință pustiul,și pămîntul sărac ca locaș. |
| 7 | El rîde de zarva cetăților,și n’aude strigătele stăpînului, care-l mînă. |
| 8 | Străbate munții ca să-și găsească hrana,și umblă după tot ce este verde. |
| 9 | Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta?Și stă el noaptea la ieslea ta? |
| 10 | Îl poți lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă?Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi? |
| 11 | Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare?Și-i lași tu grija lucrărilor tale? |
| 12 | Te lași tu pe el, pentru căratul rodurilor tale,ca să le strîngă în aria ta? |
| 13 | Aripa struțului bate cu veselie,de-ai zice că este aripa și penișul berzei. |
| 14 | Dar struțoaica își încredințează pămîntului ouăle,și le lasă să se încălzească în nisip. |
| 15 | Ea uită că piciorul le poate strivi,că o fiară de cîmp le poate călca în picioare. |
| 16 | Este aspră cu puii săi de parcă nici n’ar fi ai ei.Că s’a trudit degeaba, nu-i pasă nici de cum! |
| 17 | Căci Dumnezeu nu i-a dat înțelepciune,și nu i-a făcut parte de pricepere. |
| 18 | Cînd se scoală și pornește,rîde de cal și de călărețul lui. |
| 19 | Tu dai putere calului,și-i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie? |
| 20 | Tu-l faci să sară ca lăcusta?Nechezatul lui puternic răspîndește groaza. |
| 21 | Scurmă pămîntul, și, mîndru de puterea lui,se aruncă asupra celor înarmați; |
| 22 | își bate joc de frică, nu se teme,și nu se dă înapoi dinaintea săbiei. |
| 23 | Zîngănește tolba cu săgeți pe el,sulița și lancea strălucesc, |
| 24 | fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul,n’are astîmpăr cînd răsună trîmbița. |
| 25 | La sunetul trîmbiței parcă zice:«Înainte!»De departe miroase bătălia,glasul ca de tunet ai căpeteniilor și strigătele de luptă. |
| 26 | Oare prin priceperea ta își ia uliul sborul,și își întinde aripile spre miazăzi? |
| 27 | Oare din porunca ta se înalță vulturul,și își așează cuibul pe înălțimi? |
| 28 | El locuiește în stînci,acolo își are locuința, pe vîrful zimțat al stîncilor și pe vîrful munților. |
| 29 | De acolo descopere el prada,și își cufundă privirile în depărtare după ea. |
| 30 | Puii lui îi beau sîngele;și acolo unde sînt hoituri, acolo-i și vulturul. |
