| 1 | Iov a luat cuvîntul și a zis: |
| 2 | „Oh! de ar fi cu putință să mi se cîntărească durerea,și să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă, |
| 3 | ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie! |
| 4 | Căci săgețile Celui Atotputernic m’au străpuns,sufletul meu le suge otrava,și groaza Domnului bagă fiori în mine! |
| 5 | Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeață?Mugește boul cînd are de mîncare? |
| 6 | Poți mînca ce-i fără gust și fără sare?Are vreun gust albușul unui ou? |
| 7 | Orice lucru de care aș vrea să nu m’ating,acela-i hrana mea, fie cît de grețoasă ea! |
| 8 | O, de mi s’ar asculta dorința,și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea! |
| 9 | De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,întindă-Și mîna și să mă prăpădească! |
| 10 | Îmi va rămînea măcar această mîngîiere,această bucurie în durerile cu cari mă copleșește:că niciodată n’am călcat poruncile Celui Sfînt. |
| 11 | La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot?La ce să mai aștept, cînd sfîrșitul se știe? |
| 12 | Tăria mea oare este o tărie de piatră?Trupul meu e de aramă? |
| 13 | Nu sînt eu lipsit de ajutor,și n’a fugit mîntuirea de mine? |
| 14 | Cel ce sufere are drept la mila prietenului,chiar dacă părăsește frica de Cel A tot puternic. |
| 15 | Frații mei s’au arătat înșelători ca un pîrîu,ca albia pîraielor cari trec. |
| 16 | Un sloi le turbură cursul,zăpada se îngrămădește pe ele; |
| 17 | vine arșița vremii și seacă,vine căldura soarelui, și li se usucă albia. |
| 18 | Cete de călători se abat din drumul lor,se cufundă în pustie, și pier. |
| 19 | Cetele celor din Tema se uită țintă la ele,călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd. |
| 20 | Dar rămîn înșelați în nădejdea lor,rămîn uimiți cînd ajung la ele. |
| 21 | Așa sînteți și voi acum pentru mine.Voi îmi vedeți necazul, și vă îngroziți! |
| 22 | V’am zis eu oare: «Dați-mi ceva,cheltuiți din averile voastre pentru mine, |
| 23 | scăpați-mă din mîna vrăjmașului, răscumpărați-mă din mîna celor răi?» |
| 24 | Învățați-mă, și voi tăcea;faceți-mă să înțeleg în ce am păcătuit. |
| 25 | O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului!Dar ce dovedesc mustrările voastre? |
| 26 | Vreți să mă mustrați pentru tot ce am zis,și să nu vedeți decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit? |
| 27 | Voi năpăstuiți pe orfan,prigoniți pe prietenul vostru. |
| 28 | Uitați-vă la mine, vă rog!Doar nu voi minți în față! |
| 29 | Întoarceți-vă, nu fiți nedrepți;întoarceți-vă, și mărturisiți că sînt nevinovat! |
| 30 | Este vreo nelegiuire pe limba mea,și nu deosebește gura mea ce este rău? |
