| 1 | Soarta omului pe pămînt este ca a unui ostaș,și zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua. |
| 2 | Cum suspină robul după umbră,cum își așteaptă muncitorul plata, |
| 3 | așa am eu parte de luni de durere,și partea mea sînt nopți de suferință. |
| 4 | Mă culc, și zic:«Cînd mă voi scula?Cînd se va sfîrși noaptea?»Și mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor. |
| 5 | Trupul mi se acopere cu viermi și cu o coajă pămîntoasă,pielea-mi crapă și se desface. |
| 6 | Zilele mele sboară mai iuți decît suveica țesătorului,se duc și nu mai am nicio nădejde! |
| 7 | Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața mea este doar o suflare!Ochii mei nu vor mai vedea fericirea. |
| 8 | Ochiul, care mă privește, nu mă va mai privi;ochiul tău mă va căuta, și nu voi mai fi. |
| 9 | Cum se risipește norul și trece,așa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuința morților! |
| 10 | Nu se va mai întoarce în casa lui,și nu-și va mai cunoaște locul în care locuia. |
| 11 | De aceea nu-mi voi ținea gura,ci voi vorbi în neliniștea inimii mele,mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu. |
| 12 | Oare o mare sînt eu, sau un balaur de mare,de-ai pus strajă în jurul meu? |
| 13 | Cînd zic: «Patul mă va ușura,culcușul îmi va alina durerile,» |
| 14 | atunci mă înspăimînți prin visuri,mă îngrozești prin vedenii. |
| 15 | Ah! aș vrea mai bine gîtuirea,mai bine moartea decît aceste oase! |
| 16 | Le disprețuiesc! … nu voi trăi în veci …Lasă-mă, căci doar o suflare mi-i viața! |
| 17 | Ce este omul, ca să-Ți pese atît de mult de el,ca să iei seama la el, |
| 18 | să-l cercetezi în toate diminețile,și să-l încerci în toate clipele? |
| 19 | Cînd vei înceta odată să mă privești?Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul? |
| 20 | Dacă am păcătuit, ce pot să-Ți fac, Păzitorul oamenilor?Pentruce m’ai pus țintă săgeților Tale,de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi? |
| 21 | Pentruce nu-mi ierți păcatul,și pentruce nu-mi uiți fărădelegea?Căci voi adormi în țărînă,și cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!“ |
