| 1 | Iov a luat cuvîntul și a zis: |
| 2 | „Știu bine că este așa.Și cum ar putea omul să-și scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu? |
| 3 | Dacă ar voi să se certe cu El,din o mie de lucruri n’ar putea să răspundă la unul singur. |
| 4 | A Lui este înțelepciunea, și atotputernicia:cine I s’ar putea împotrivi fără să fie pedepsit? |
| 5 | El mută deodată munții,și-i răstoarnă în mînia Sa. |
| 6 | Zguduie pămîntul din temelia lui,de i se clatină stîlpii. |
| 7 | Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare;și ține stelele supt pecetea Lui. |
| 8 | Numai El întinde cerurile,și umblă pe înălțimile mării. |
| 9 | El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară și Ralițele,și stelele din ținuturile de miazăzi. |
| 10 | El face lucruri mari și nepătrunse,minuni fără număr. |
| 11 | Iată, El trece pe lîngă mine, și nu-L văd,se duce și nu-L zăresc. |
| 12 | Dacă apucă El, cine-L va opri?Cine-I va zice: „Ce faci?“ |
| 13 | Dumnezeu nu-Și întoarce mînia;supt El se pleacă toți sprijinitorii mîndriei. |
| 14 | Și eu, cum să-I răspund?Ce cuvinte să aleg? |
| 15 | Chiar dacă aș avea dreptate, nu I-aș răspunde.Nu pot decît să mă rog judecătorului. |
| 16 | Și chiar dacă m’ar asculta, cînd Îl chem,tot n’aș putea crede că mi’a ascultat glasul; |
| 17 | El, care mă izbește ca într’o furtună,care îmi înmulțește fără pricină rănile, |
| 18 | care nu mă lasă să răsuflu,mă satură de amărăciune. |
| 19 | Să alerg la putere? El este atotputernic.La dreptate? Cine mă va apăra? |
| 20 | Oricîtă dreptate aș avea, gura mea mă va osîndi;și oricît de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat. |
| 21 | Nevinovat! Sînt; dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața. |
| 22 | Ce-mi pasă la urma urmei?Căci, îndrăznesc s’o spun:El nimicește pe cel nevinovat ca și pe cel vinovat. |
| 23 | Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea! …Dar El rîde de încercările celui nevinovat. |
| 24 | Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit;El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul? |
| 25 | Zilele mele aleargă mai iuți decît un alergător;fug fără să fi văzut fericirea; |
| 26 | trec ca și corăbiile cele iuți,ca vulturul care se răpede asupra prăzii. |
| 27 | Dacă zic: «Vreau să-mi uit suferințele,să-mi las întristarea, și să fiu voios,» |
| 28 | sînt îngrozit de toate durerile mele.Știu că nu mă vei scoate nevinovat. |
| 29 | Și dacă voi fi judecat vinovat,pentruce să mă mai trudesc degeaba? |
| 30 | Chiar dacă m’aș spăla cu zăpadă,chiar dacă mi-aș curăți mînile cu leșie, |
| 31 | Tu tot m’ai cufunda în mocirlă,de s’ar scîrbi pînă și hainele de mine! |
| 32 | Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde,și să mergem împreună la judecată. |
| 33 | Nici nu este vreun mijlocitor între noi,care să-și pună mîna peste noi amîndoi. |
| 34 | Să-Și tragă însă varga deasupra mea,și să nu mă mai turbure spaima Lui. |
| 35 | Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El.Altfel, nu sînt stăpîn pe mine. |
