| 1 | Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,nu se oprește pe calea celor păcătoși,și nu se așează pe scaunul celor batjocoritori! |
| 2 | Ci își găsește plăcerea în Legea Domnului,și zi și noapte cugetă la Legea Lui! |
| 3 | El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă,care își dă rodul la vremea lui,și ale cărui frunze nu se veștejesc:tot ce începe, duce la bun sfîrșit. |
| 4 | Nu tot așa este cu cei răi:ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul. |
| 5 | Deaceea cei răi nu pot ținea capul sus în judecății,nici păcătoșii în adunarea celor neprihăniți. |
| 6 | Căci Domnul cunoaște calea celor neprihăniți,dar calea păcătoșilor duce la pieire. |
