| 1 | Pentruce stai așa de departe, Doamne?Pentruce Te ascunzi la vreme de necaz? |
| 2 | Cel rău, în mîndria lui, urmărește pe cei nenorociți,și ei cad jertfă curselor urzite de el. |
| 3 | Căci cel rău se fălește cu pofta lui,iar răpitorul batjocorește și nesocotește pe Domnul. |
| 4 | Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepsește Domnul!Nu este Dumnezeu!“ Iată toate gîndurile lui. |
| 5 | Treburile îi merg bine în orice vreme;judecățile Tale sînt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea,și suflă cu dispreț împotriva tuturor protivnicilor lui. |
| 6 | El zice în inima lui: „Nu mă clatin,în veci sînt scutit de nenorocire!“ |
| 7 | Gura îi este plină de blesteme, de înșelătorii și de vicleșuguri;și supt limbă are răutate și fărădelege. |
| 8 | Stă la pîndă lîngă sate,și ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice:ochii lui pîndesc pe cel nenorocit. |
| 9 | Stă la pîndă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină:stă la pîndă să prindă pe cel nenorocit.Îl prinde, și-l trage în lațul lui: |
| 10 | se îndoaie, se pleacă,și-i cad săracii în ghiare! |
| 11 | El zice în inima lui: „Dumnezeu uită!Își ascunde Fața și în veac nu va vedea!“ |
| 12 | Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică mîna!Nu uita pe cei nenorociți! |
| 13 | Pentruce să hulească cel rău pe Dumnezeu?Pentruce să zică în inima lui că Tu nu pedepsești? |
| 14 | Dar Tu vezi; căci Tu privești necazul și suferința, ca să iei în mînă pricina lor.În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit,și Tu vii în ajutor orfanului. |
| 15 | Zdrobește brațul celui rău,pedepsește-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi! |
| 16 | Domnul este Împărat în veci de veci;neamurile sînt nimicite din țara Lui. |
| 17 | Tu auzi rugăciunile celor ce sufăr, Doamne!Le întărești inima, Îți pleci urechea spre ei, |
| 18 | ca să faci dreptate orfanului și celui asuprit,și ca să nu mai însufle groaza omul cel luat din pămînt. |
