| 1 | (O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului) Doamne, ascultă-mi rugăciunea,și s’ajungă strigătul meu pînă la Tine! |
| 2 | Nu-mi ascunde Fața Ta în ziua necazului meu!Pleacă-Ți urechea spre mine, cînd strig!Ascultă-mă degrab! |
| 3 | Căci zilele mele pier ca fumul, și oasele îmi ard ca un tăciune. |
| 4 | Inima îmi este lovită, și mi se usucă întocmai ca iarba;pînă și pînea uit să mi-o mănînc. |
| 5 | Așa de mari îmi sînt gemetele,că mi se lipesc oasele de carne. |
| 6 | Seamăn cu pelicanul din pustie,sînt ca o cucuvaie din dărîmături; |
| 7 | nu mai pot dormi, și sîntca pasărea singuratică pe un acoperiș. |
| 8 | În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmașii mei,și protivnicii mei jură pe mine în mînia lor. |
| 9 | Mănînc țărînă în loc de pîne,și îmi amestec lacrămile cu băutura, |
| 10 | din pricina mîniei și urgiei Tale;căci Tu m’ai ridicat, și m’ai aruncat departe. |
| 11 | Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă,și mă usuc ca iarba. |
| 12 | Dar Tu, Doamne, Tu împărățești pe vecie,și pomenirea Ta ține din neam în neam. |
| 13 | Tu Te vei scula, și vei avea milă de Sion;căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el. |
| 14 | Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului,și le e milă de țărîna lui. |
| 15 | Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului,și toți împărații pămîntului de slava Ta. |
| 16 | Da, Domnul va zidi iarăș Sionul,și Se va arăta în slava Sa. |
| 17 | El ia aminte la rugăciunea nevoiașului,și nu-i nesocotește rugăciunea. |
| 18 | Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni,și poporul, care se va naște, să laude pe Domnul! |
| 19 | Căci El privește din înălțimea sfințeniei Lui;Domnul privește din ceruri pe pămînt, |
| 20 | ca să audă gemetele prinșilor de război,si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte; |
| 21 | pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului,și laudele lui în Ierusalim, |
| 22 | cînd se vor strînge toate popoarele,și toate împărățiile, ca să slujească Domnului. |
| 23 | El mi-a frînt puterea în drum,și mi-a scurtat zilele, |
| 24 | Eu zic:„Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,Tu, ai cărui ani țin vecinic!“ |
| 25 | Tu ai întemeiat în vechime pămîntul,și cerurile sînt lucrarea mînilor Tale. |
| 26 | Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea;toate se vor învechi ca o haină;le vei schimba ca pe un veșmînt, și se vor schimba. |
| 27 | Dar Tu rămîi Acelaș,și anii Tăi nu se vor sfîrși. |
| 28 | Fiii robilor Tăi își vor locui țara,și sămînța lor va rămînea înaintea Ta. |
