| 1 | Binecuvîntează, suflete, pe Domnul!Doamne, Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare!Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție! |
| 2 | Te învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi cerurile ca un cort. |
| 3 | Cu apele Îți întocmești vîrful locuinței Tale;din nori Îți faci carul,și umbli pe aripile vîntului. |
| 4 | Din vînturi Îți faci soli,și din flăcări de foc, slujitori. |
| 5 | Tu ai așezat pămîntul pe temeliile lui,și niciodată nu se va clătina. |
| 6 | Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină;apele stăteau pe munți, |
| 7 | dar, la amenințarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă, |
| 8 | suindu-se pe munți și pogorîndu-se în văi,pînă la locul, pe care li-l hotărîsei Tu. |
| 9 | Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s’o treacă,pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul. |
| 10 | Tu faci să țîșnească izvoarele în văi,și ele curg printre munți. |
| 11 | Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului;în ele își potolesc setea măgarii sălbatici. |
| 12 | Păsările cerului locuiesc pe marginile lor,și fac să le răsune glasul printre ramuri. |
| 13 | Din locașul Tău cel înalt Tu uzi munții;și se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale. |
| 14 | Tu faci să crească iarba pentru vite,și verdețuri pentru nevoile omului,ca pămîntul să dea hrană: |
| 15 | vin, care înveselește inima omului,untdelemn, care-i înfrumusețează fața,și pîne, care-i întărește inima. |
| 16 | Se udă copacii Domnului,cedrii din Liban, pe cari i-a sădit El. |
| 17 | În ei își fac păsările cuiburi;iar cocostîrcul își are locuința în chiparoși; |
| 18 | munții cei înalți sînt pentru țapii sălbatici,iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri. |
| 19 | El a făcut luna ca să arate vremile;soarele știe cînd trebuie să apună. |
| 20 | Tu aduci întunerecul, și se face noapte:atunci toate fiarele pădurilor se pun în mișcare; |
| 21 | puii de lei mugesc după pradă,și își cer hrana dela Dumnezeu. |
| 22 | Cînd răsare soarele, ele fug înapoi,și se culcă în vizuinile lor. |
| 23 | Dar omul iese la lucrul său,și la munca lui, pînă seara. |
| 24 | Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne!Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune,și pămîntul este plin de făpturile Tale. |
| 25 | Iată marea cea întinsă și mare:în ea se mișcă nenumărate viețuitoaremici și mari. |
| 26 | Acolo în ea, umblă corăbiile,și în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei. |
| 27 | Toate aceste viețuitoare Te așteaptă,ca să le dai hrana la vreme. |
| 28 | Le-o dai Tu, ele o primesc;Îți deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătățile Tale. |
| 29 | Îți ascunzi Tu Fața, ele tremură;le iei Tu suflarea: ele mor,și se întorc în țărîna lor. |
| 30 | Îți trimeți Tu suflarea: ele sînt zidite,și înoiești astfel fața pămîntului. |
| 31 | În veci să țină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui! |
| 32 | El privește pămîntul, și pămîntul se cutremură;atinge munții, și ei fumegă. |
| 33 | Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi. |
| 34 | Fie plăcute Lui cuvintele mele!Mă bucur de Domnul. |
| 35 | Să piară păcătoșii de pe pămînt,și cei răi să nu mai fie!Binecuvintează, suflete, pe Domnul!Lăudați pe Domnul! |
