| 1 | „Lăudați pe Domnul, căci este bun,căci în veac ține îndurarea Lui!“ |
| 2 | Așa să zică cei răscumpărați de Domnul,pe cari i-a izbăvit El din mîna vrăjmașului, |
| 3 | și pe cari i-a strîns din toate țările:dela răsărit și dela apus,dela miazănoapte și dela mare. |
| 4 | Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate,și nu găseau nicio cetate, unde să poată locui. |
| 5 | Sufereau de foame și de sete;le tînjea sufletul în ei. |
| 6 | Atunci, în strîmtorarea lor au strigat către Domnul,și El i-a izbăvit din necazurile lor; |
| 7 | i-a călăuzit pe drumul cel drept,ca să ajungă într’o cetate de locuit. |
| 8 | O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui,și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor! |
| 9 | Căci el a potolit setea sufletului însetat,și a umplut de bunătăți sufletul flămînd. |
| 10 | Cei ce ședeau în întunerec și umbra morții,trăiau legați în ticăloșie și în fiare, |
| 11 | pentrucă se răsvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu,pentrucă nesocotiseră sfatul Celui Prea Înalt. |
| 12 | El le-a smerit inima prin suferință: au căzut, și nimeni nu i-a ajutat. |
| 13 | Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul,și El i-a izbăvit din necazurile lor. |
| 14 | I-a scos din întunerec și din umbra morții,și le-a rupt legăturile. |
| 15 | O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui,și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor! |
| 16 | Căci El a sfărîmat porți de aramă,și a rupt zăvoare de fier. |
| 17 | Nebunii, prin purtarea lor vinovată,și prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociți. |
| 18 | Sufletul lor se desgustase de orice hrană,și erau lîngă porțile morții. |
| 19 | Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul,și El i-a izbăvit din necazurile lor; |
| 20 | a trimes cuvîntul Său și i-a tămăduit,și i-a scăpat de groapă. |
| 21 | O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui,și pentu minunile Lui față de fiii oamenilor! |
| 22 | Să-I aducă jertfe de mulțămiri,și să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie. |
| 23 | Ceice se pogorîseră pe mare în corăbii,și făceau negoț pe apele cele mari, |
| 24 | aceia au văzut lucrările Domnului și minunile Lui în mijlocul adîncului. |
| 25 | El a zis, și a pus să sufle furtuna,care a ridicat valurile mării. |
| 26 | Se suiau spre ceruri, se pogorau în adînc;sufletul le era perdut în fața primejdiei. |
| 27 | Apucați de amețeală, se clătinau ca un om beat,și zădarnică le era toată iscusința. |
| 28 | Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul,și El i-a izbăvit din necazurile lor. |
| 29 | A oprit furtuna, a adus liniștea, și valurile s’au potolit. |
| 30 | Ei s’au bucurat că valurile s’au liniștit,și Domnul i-a dus în limanul dorit. |
| 31 | O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui,și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor! |
| 32 | Să-L înalțe în adunarea poporului,și să-L laude în adunarea bătrînilor! |
| 33 | El preface rîurile în pustiu,și izvoare de apă în pămînt uscat, |
| 34 | țara roditoare în țară sărată,din pricina răutății locuitorilor ei. |
| 35 | Tot El preface pustiul în iaz,și pămîntul uscat în izvoare de ape. |
| 36 | Așează acolo pe cei flămînzi,și ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea; |
| 37 | însămînțează ogoare, sădesc vii, și-i culeg roadele. |
| 38 | El îi binecuvintează, și se înmulțesc nespus,și nu le împuținează vitele. |
| 39 | Dacă sînt împuținați și apăsați prin asuprire,nenorocire și suferință, |
| 40 | El varsă disprețul peste cei mari, și-i face să pribegească prin pustiuri fără drum, |
| 41 | dar ridică pe cel lipsit, izbăvește pe cel nevoiaș,și înmulțește familiile ca pe niște turme. |
| 42 | „Oamenii fără prihană văd lucrul acesta și se bucură,și orice nelegiuire își închide gura!“ |
| 43 | Cine este înțelept, să ia seama la aceste lucruri,și să fie cu luare aminte la bunătățile Domnului. |
