| 1 | (Către mai marele cîntăreţilor – Un psalm al lui David) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea! |
| 2 | Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea și înșelătoare,îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă, |
| 3 | mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură,și se războiesc cu mine fără temei. |
| 4 | Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici;dar eu alerg la rugăciune. |
| 5 | Ei îmi întorc rău pentru bine,și ură pentru dragostea mea. |
| 6 | Pe vrăjmașul meu pune-l supt stăpînirea unui om rău,și un pîrîș să stea la dreapta lui! |
| 7 | Cînd va fi judecat, să fie găsit vinovat,și rugăciunea lui să treacă drept un păcat! |
| 8 | Puține să-i fie zilele la număr,și slujba să i-o ia altul! |
| 9 | Să-i rămînă copiii orfani,și nevastă-sa văduvă! |
| 10 | Copiii lui să umble fără niciun căpătîi și să cerșească,să-și caute pînea departe de locuința lor dărîmată! |
| 11 | Cel ce l-a împrumutat, să-i pună mîna pe tot ce are,și străinii să-i jăfuiască rodul muncii lui! |
| 12 | Nimeni să nu mai țină la el,și nimeni să n’aibă milă de orfanii lui! |
| 13 | Urmașii lui să fie nimiciți,și să li se stîngă numele în neamul următor! |
| 14 | Nelegiuirea părinților săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului,și să nu se șteargă păcatul mamei lui! |
| 15 | Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor,ca să le șteargă pomenirea de pe pămînt, |
| 16 | pentrucă nu și-a adus aminte să facă îndurare,pentrucă a prigonit pe cel nenorocit și pe cel lipsit,pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită! |
| 17 | Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui!Nu-i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el! |
| 18 | Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui,îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui,ca untdelemnul în oase! |
| 19 | Deaceea, să-i slujească de veșmînt ca să se acopere,de încingătoare cu care să fie totdeauna încins! |
| 20 | Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmașilor mei,și a celor ce vorbesc cu răutate de mine! |
| 21 | Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău,căci mare este bunătatea ta; izbăvește-mă! |
| 22 | Sînt nenorocit și lipsit,și îmi e rănită inima înlăuntrul meu. |
| 23 | Pier ca umbra gata să treacă,sînt izgonit ca o lăcustă. |
| 24 | Mi-au slăbit genunchii de post,și mi s’a sleit trupul de slăbiciune. |
| 25 | Am ajuns de ocară lor;cînd mă privesc ei, dau din cap. |
| 26 | Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu!Scapă-mă prin bunătatea Ta! |
| 27 | Și să știe că mîna Ta,că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta! |
| 28 | Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează;măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntați, iar robul Tău se va bucura. |
| 29 | Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara,să se acopere cu rușinea lor cum se acopăr cu o manta! |
| 30 | Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul,Îl voi mări în mijlocul mulțimii; |
| 31 | căci El stă la dreapta săracului,ca să-l izbăvească de cei ce-l osîndesc. |
