| 1 | (Către mai marele cîntăreţilor – Un psalm al lui David) Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!“S’au stricat oamenii, fac fapte urîte;nu este niciunul care să facă binele. |
| 2 | Domnul Se uită dela înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor,să vadă de este vreunul care să aibă pricepere,și care să caute pe Dumnezeu. |
| 3 | Dar toți s’au rătăcit, toți s’au dovedit niște netrebnici;nu este nici unul care să facă binele, niciunul măcar. |
| 4 | Și-au pierdut mintea toți cei ce săvîrșesc fărădelegea,de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea,și nu cheamă pe Domnul? |
| 5 | Ei vor tremura de spaimă,cînd Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit. |
| 6 | Rîdeți voi de nădejdea celui nenorocit …dar scăparea lui este Domnul. |
| 7 | O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!…Cînd va întoarce Domnul înapoi pe prinșii de război ai poporului Său,Iacov se va veseli, și Israel se va bucura. |
