| 1 | (Un psalm al lui David) Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea,care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie, |
| 2 | Binefăcătorul meu și Cetățuia mea,Turnul meu de scăpare și Izbăvitorul meu,Scutul meu de adăpost,care-mi supune pe poporul meu! |
| 3 | Doamne, ce este omul, ca să iei cunoștință de el,fiul omului ca să iei seama la el? |
| 4 | Omul este ca o suflare,zilele lui sînt ca umbra care trece. |
| 5 | Pleacă cerurile, Doamne, și pogoară-Te!Atinge munții, ca să fumege! |
| 6 | Fulgeră, și risipește pe vrăjmașii mei!Aruncă-Ți săgețile, și pune-i pe fugă! |
| 7 | Întinde-Ți mînile de sus,izbăvește-mă și scapă-mă din apele cele mari,din mîna fiilor celui străin, |
| 8 | a căror gură spune neadevăruri,și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă. |
| 9 | Dumnezeule, Îți voi cînta o cîntare nouă,Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde. |
| 10 | Tu, care dai împăraților biruința,care ai scăpat de sabie ucigașă pe robul Tău David, |
| 11 | izbăvește-mă și scapă-mă din mîna fiilor celui străin,a căror gură spune neadevăruri,și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!… |
| 12 | Fiii noștri sînt ca niște odrasle, cari cresc în tinereța lor;fetele noastre ca niște stîlpi săpați frumos, cari fac podoaba caselor împărătești. |
| 13 | Grînarele noastre sînt pline, și gem de tot felul de merinde;turmele ni se înmulțesc cu miile, cu zecile de mii, în cîmpiile noastre: |
| 14 | vițelele noastre sînt prăsitoare;nu-i nicio pagubă, nicio robie,nici un țipăt în ulițele noastre! |
| 15 | Ferice de poporul care stă astfel!Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul! |
