| 1 | (Către mai marele cîntăreţilor – Un psalm al lui David, robul Domnului – El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l-a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul – El a zis:) „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! |
| 2 | Doamne, Tu ești stînca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu ești stînca mea, în care mă ascund,scutul meu, tăria care mă scapă, și întăritura mea! |
| 3 | Eu strig: «Lăudat să fie Domnul!»și sînt izbăvit de vrăjmașii mei. |
| 4 | Mă înconjuraseră legăturile morții, și mă îngroziseră rîurile pieirii; |
| 5 | mă înfășuraseră legăturile mormîntului,și mă prinseseră lațurile morții. |
| 6 | Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul,și am strigat către Dumnezeul meu:din locașul Lui, El mi-a auzit glasul,și strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui. |
| 7 | Atunci s’a sguduit pămîntul și s’a cutremurat,temeliile munților s’au mișcat,și s’au clătinat, pentru că El se mîniase. |
| 8 | Din nările Lui se ridica fum,și un foc mistuitor ieșea din gura Lui:cărbuni aprinși țîșneau din ea. |
| 9 | A plecat cerurile, și S’a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui. |
| 10 | Călărea pe un heruvim, și sbura, venea plutind pe aripile vîntului. |
| 11 | Întunerecul Și-l făcuse învelitoare,iar cortul Lui, împrejurul Lui,erau niște ape întunecoase și nori negri. |
| 12 | Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieșeau nori,cari aruncau grindină și cărbuni de foc. |
| 13 | Domnul a tunat în ceruri,Cel Prea Înalt a făcut să-I răsune glasul,cu grindină și cărbuni de foc. |
| 14 | A aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei,a înmulțit loviturile trăsnetului și i-a pus pe fugă. |
| 15 | Atunci s’a văzut albia apelor,și s’au descoperit temeliile lumii,la mustrarea Ta, Doamne,la vuietul suflării nărilor Tale. |
| 16 | El Și-a întins mîna de sus, m’a apucat,m’a scos din apele cele mari; |
| 17 | m’a izbăvit de protivnicul meu cel puternic,de vrăjmașii mei, cari erau mai tari decît mine. |
| 18 | Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele;dar Domnul a fost sprijinul meu. |
| 19 | El m’a scos la loc larg,și m’a scăpat, pentrucă mă iubește. |
| 20 | Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea,mi-a răsplătit după curăția mînilor mele: |
| 21 | căci am păzit căile Domnului,și n’am păcătuit împotriva Dumnezeului meu. |
| 22 | Toate poruncile Lui au fost înaintea mea,și nu m’am depărtat dela legile Lui. |
| 23 | Am fost fără vină față de El,și m’am păzit de fărădelegea mea. |
| 24 | Deaceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăția mînilor mele înaintea ochilor Lui. |
| 25 | Cu cel bun Tu Te arăți bun,cu omul neprihănit Te arăți neprihănit; |
| 26 | cu cel curat Te arăți curat,și cu cel stricat Te porți după stricăciunea lui. |
| 27 | Tu mîntuiești pe poporul care se smerește,și smerești privirile trufașe. |
| 28 | Da, Tu îmi aprinzi lumina mea.Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu. |
| 29 | Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate,cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. |
| 30 | Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrșite,Cuvîntul Domnului este încercat:El este un scut pentru toți cei ce aleargă la El. |
| 31 | Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul,și cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru? |
| 32 | Dumnezeu mă încinge cu putere,și mă povățuiește pe calea cea dreaptă. |
| 33 | El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor,și mă așează pe înălțimile mele (Cetățuile de pe munți.) |
| 34 | El îmi deprinde mînile la luptă,așa că brațele mele întind arcul de aramă. |
| 35 | Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale,dreapta Ta mă sprijinește,și îndurarea Ta mă face mare. |
| 36 | Tu lărgești drumul supt pașii mei,și nu-mi alunecă glesnele. |
| 37 | Urmăresc pe vrăjmașii mei, îi ajung,și nu mă întorc pînă nu-i nimicesc. |
| 38 | Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice:ei cad supt picioarele mele. |
| 39 | Tu mă încingi cu putere pentru luptă,și răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele. |
| 40 | Tu faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea,și eu nimicesc pe cei ce mă urăsc. |
| 41 | Ei strigă, dar n’are cine să-i scape!Strigă către Domnul, dar nu le răspunde! |
| 42 | Îi pisez ca praful, pe care-l ia vîntul,îi calc în picioare ca noroiul de pe ulițe. |
| 43 | Tu mă scapi din neînțelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor;un popor, pe care nu-l cunoașteam, îmi este supus. |
| 44 | El ascultă de mine la cea dintîi poruncă,fiii străinului mă lingușesc. |
| 45 | Fiilor străinului li se moaie inima de mine,și ies tremurînd din cetățuile lor. |
| 46 | Trăiască Domnul, și binecuvîntată să fie Stînca mea!Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele, |
| 47 | Dumnezeu, răzbunătorul meu,care îmi supune popoarele, |
| 48 | și mă izbăvește de vrăjmașii mei!Tu mă înalți mai pesus de protivnicii mei,mă scapi de omul asupritor. |
| 49 | Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri,voi cînta spre slava Numelui Tău. |
| 50 | El dă mari izbăviri împăratului Său,și dă îndurare unsului Său:lui David, și seminței lui, pe vecie. |
