| 1 | (Către mai marele cîntăreţilor – Se cîntă ca „cerboaica zorilor“ – Un psalm al lui David) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m’ai părăsit,și pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuți și fără s’asculți plîngerile mele? |
| 2 | Strig ziua, Dumnezeule, și nu-mi răspunzi:strig și noaptea, și tot n’am odihnă. |
| 3 | Totuș Tu ești Cel Sfînt,și Tu locuiești în mijlocul laudelor lui Israel. |
| 4 | În Tine se încredeau părinții noștri:se încredeau, și-i izbăveai. |
| 5 | Strigau către Tine, și erau scăpați;se încredeau în Tine, și nu rămîneau de rușine. |
| 6 | Dar eu sînt vierme, nu om,am ajuns de ocara oamenilor și disprețuit de popor. |
| 7 | Toți ceice mă văd își bat joc de mine,își deschid gura, dau din cap și zic: |
| 8 | „S’a încrezut în Domnul! Să-l mîntuiască Domnul,să-l izbăvească, fiindcă-l iubește!“ – |
| 9 | Da, Tu m’ai scos din pîntecele mamei,m’ai pus la adăpost de orice grijă la țîțele mamei mele; |
| 10 | de cînd eram la sînul mamei, am fost supt paza Ta,din pîntecele mamei ai fost Dumnezeul meu. |
| 11 | Nu Te depărta de mine, căci s’apropie necazul,și nimeni nu-mi vine în ajutor. |
| 12 | O mulțime de tauri sînt împrejurul meu,niște tauri din Basan mă înconjoară. |
| 13 | Își deschid gura împotriva mea,ca un leu, care sfîșie și răcnește. |
| 14 | Am ajuns ca apa, care se scurge,și toate oasele mi se despart;mi s’a făcut inima ca ceara,și se topește înlăuntrul meu. |
| 15 | Mi se usucă puterea ca lutul,și mi se lipește limba de cerul gurii:m’ai adus în țărîna morții. |
| 16 | Căci niște cîni mă înconjoară,o ceată de nelegiuiți dau tîrcoale împrejurul meu,mi-au străpuns mînile și picioarele: |
| 17 | toate oasele aș putea să mi le număr.Ei, însă, pîndesc și mă privesc; |
| 18 | își împart hainele mele între ei,și trag la sorț pentru cămașa mea. |
| 19 | Dar Tu, Doamne, nu Te depărta!Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu! |
| 20 | Scapă-mi sufletul de sabie,și viața din ghiarele cînilor! |
| 21 | Scapă-mă din gura leului,și scoate-mă din coarnele bivolului! |
| 22 | Voi vesti Numele Tău fraților mei,și Te voi lăuda în mijlocul adunării. |
| 23 | Cei ce vă temeți de Domnul, lăudați-L!Voi toți, sămînța lui Iacov, slăviți-L!Cutremurați-vă înaintea Lui, voi toți, sămînța lui Israel! |
| 24 | Căci El nici nu disprețuiește, nici nu urăște necazurile celui nenorocit,și nu-Și ascunde Fața de el,ci îl ascultă cînd strigă către El. |
| 25 | În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele:și-mi voi împlini juruințele în fața celor ce se tem de Tine. |
| 26 | Cei săraci vor mînca și se vor sătura,ceice caută pe Domnul, Îl vor lăuda:veselă să vă fie inima pe vecie! |
| 27 | Toate marginile pămîntului își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul:toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta. |
| 28 | Căci a Domnului este împărăția:El stăpînește peste neamuri. |
| 29 | Toți cei puternici de pe pămînt vor mînca și se vor închina și ei;înaintea Lui se vor pleca toți ceice se pogoară în țărînă,ceice nu pot să-și păstreze viața. |
| 30 | O sămînță de oameni li va sluji;și se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei. |
| 31 | Aceștia vor veni și vor vesti dreptatea Lui,vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naște. |
