| 1 | (Un psalm al lui David) La Tine, Doamne, îmi înalț sufletul. |
| 2 | În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de rușine,ca să nu se bucure vrăjmașii mei de mine! |
| 3 | Da, toți cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi dați de rușine:ci de rușine vor fi dați cei ce Te părăsesc fără temei. |
| 4 | Arată-mi, Doamne, căile Tale,și învață-mă cărările Tale. |
| 5 | Povățuiește-mă în adevărul Tău, și învață-mă;căci Tu ești Dumnezeul mîntuirii mele,Tu ești totdeauna nădejdea mea! |
| 6 | Adu-Ți aminte, Doamne, de îndurarea și bunătatea Ta;căci sînt vecinice. |
| 7 | Nu-Ți aduce aminte de greșelile din tinereța mea, nici de fărădelegile mele;ci adu-Ți aminte de mine,după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne! |
| 8 | Domnul este bun și drept:de aceea arată El păcătoșilor calea. |
| 9 | El face pe cei smeriți să umble în tot ce este drept.El învață pe cei smeriți calea Sa. |
| 10 | Toate cărările Domnului sînt îndurare și credincioșie,pentru cei ce păzesc legămîntul și poruncile Lui. |
| 11 | Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea,căci mare este! |
| 12 | Cine este omul, care se teme de Domnul?Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s’o aleagă. |
| 13 | El va locui în fericire,și sămînța lui va stăpîni țara. |
| 14 | Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El,și legămîntul făcut cu El le dă învățătură. |
| 15 | Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul,căci El îmi va scoate picioarele din laț. |
| 16 | Privește-mă și ai milă de mine,căci sînt părăsit și nenorocit. |
| 17 | Neliniștea inimii mele crește: scoate-mă din necazul meu! |
| 18 | Uită-Te la ticăloșia și truda mea,și iartă-mi toate păcatele mele. |
| 19 | Vezi cît de mulți sînt vrăjmașii mei,și cu ce ură mare mă urmăresc. |
| 20 | Păzește-mi sufletul, și scapă-mă!Nu mă lăsa să fiu dat de rușine cînd mă încred în Tine! |
| 21 | Să mă ocrotească nevinovăția și neprihănirea,cînd îmi pun nădejdea în Tine! |
| 22 | Izbăvește, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui. |
