| 1 | (Către mai marele cîntăreţilor – Un psalm al lui David) Doamne, în Tine mă încred:să nu fiu dat de rușine niciodată.Izbăvește-mă, în dreptatea Ta! |
| 2 | Pleacă-Ți urechea spre mine, grăbește de-mi ajută!Fii pentru mine o stîncă ocrotitoare,o cetățuie unde să-mi găsesc scăparea! |
| 3 | Căci Tu ești Stînca mea, Cetățuia mea,și, pentru Numele Tău, mă vei povățui și mă vei călăuzi. |
| 4 | Scoate-mă din lațul, pe care mi l-au întins vrăjmașii.Căci Tu ești Ocrotitorul meu! |
| 5 | În mînile Tale îmi încredințez duhul:Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate! |
| 6 | Eu urăsc pe ceice se lipesc de idoli deșerți,și mă încred în Domnul. |
| 7 | Fă-mă să mă veselesc și să mă bucur de îndurarea Ta,căci vezi ticăloșia mea, știi neliniștea sufletului meu, |
| 8 | și nu mă vei da în mînile vrăjmașului,ci îmi vei pune picioarele la loc larg. |
| 9 | Ai milă de mine, Doamne, căci sînt în strîmtorare:fața, sufletul, și trupul mi s’au topit de întristare; |
| 10 | mi se sfîrșește viața în durere, și anii în suspinuri.Mi s’au sleit puterile din pricina fărădelegii mele, și-mi putrezesc oasele! |
| 11 | Din pricina protivnicilor mei, am ajuns de ocară,de mare ocară pentru vecinii mei, și de groază pentru prietenii mei;ceice mă văd pe uliță, fug de mine. |
| 12 | Sînt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărîmat. |
| 13 | Aud vorbele rele ale multora,văd spaima care domnește împrejur,cînd se sfătuiesc ei împreună împotriva mea,și uneltesc să-mi ia viața. |
| 14 | Dar eu mă încred în Tine, Doamne, și zic: „Tu ești Dumnezeul meu!“ |
| 15 | Soarta mea este în mîna Ta;scapă-mă de vrăjmașii și de prigonitorii mei! |
| 16 | Fă să lumineze Fața Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta! |
| 17 | Doamne, să nu rămîn de rușine cînd Te chem.Ci să rămînă de rușine cei răi, și ei să se pogoare muți în locuința morților! |
| 18 | Să amuțească buzele mincinoase,cari vorbesc cu îndrăzneală,cu trufie și dispreț împotriva celui neprihănit! |
| 19 | O, cît de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine,și pe care o arăți celor ce se încred în Tine, în fața fiilor oamenilor! |
| 20 | Tu îi ascunzi, la adăpostul Feței Tale, de cei ce-i prigonesc,îi ocrotești în cortul Tău de limbile-cari-i clevetesc. |
| 21 | Binecuvîntat să fie Domnul,căci Și-a arătat în chip minunat îndurarea față de mine:parc’aș fi fost într’o cetate întărită. |
| 22 | În pornirea mea nechibzuită, ziceam: „Sînt izgonit dinaintea Ta!“Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele,cînd am strigat spre Tine. |
| 23 | Iubiți dar pe Domnul, toți cei iubiți de El.Căci Domnul păzește pe cei credincioși,și pedepsește aspru pe cei mîndri. |
| 24 | Fiți tari, și îmbărbătați-vă inima,toți cei ce nădăjduiți în Domnul! |
