| 1 | (Un psalm al lui David) Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei,luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine! |
| 2 | Ia pavăza și scutul,și scoală-Te să-mi ajuți. |
| 3 | Învîrte sulița și săgeata împotriva prigonitorilor mei!zi sufletului meu: „Eu sînt mîntuirea ta!“ |
| 4 | Rușinați și înfruntați să fie ceice vor să-mi ia viața!Să dea înapoi și să roșească cei ce-mi gîndesc peirea! |
| 5 | Să fie ca pleava luată de vînt,și să-i gonească îngerul Domnului! |
| 6 | Drumul să le fie întunecos și alunecos,și să-i urmărească îngerul Domnului! |
| 7 | Căci mi-au întins lațul lor, fără pricină, pe o groapă,pe care au săpat-o, fără temei, ca să-mi ia viața; |
| 8 | să-i ajungă prăpădul pe neașteptate,să fie prinși în lațul, pe care l-au întins,să cadă în el și să piară! |
| 9 | Și atunci mi se va bucura sufletul în Domnul:se va veseli de mîntuirea Lui. |
| 10 | Toate oasele mele vor zice:„Doamne, cine poate, ca Tine,să scape pe cel nenorocit de unul mai tare de cît el,pe cel nenorocit și sărac de cel ce-l jăfuiește?“ |
| 11 | Niște martori mincinoși se ridică,și mă întreabă de ceeace nu știu. |
| 12 | Îmi întorc rău pentru bine:mi-au lăsat sufletul pustiu. |
| 13 | Și eu, cînd erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac,îmi smeream sufletul cu post,și mă rugam cu capul plecat la sîn. |
| 14 | Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate;cu capul plecat, ca de jalea unei mame. |
| 15 | Dar cînd mă clatin eu, ei se bucură și se strîng;se strîng fără știrea mea, ca să mă batjocorească,și mă sfîșie neîncetat. |
| 16 | Scrîșnesc din dinți împotriva mea, împreună cu cei nelegiuiți, cu secăturile batjocoritoare. |
| 17 | Doamne, pînă cînd Te vei uita la ei?Scapă-mi sufletul din cursele lor,scapă-mi viața din ghiarele acestor pui de lei! |
| 18 | Și eu Te voi lăuda în adunarea cea mare,și Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr. |
| 19 | Să nu se bucure de mine ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmași,nici să nu-și facă semne cu ochiul, ceice mă urăsc fără temei! |
| 20 | Căci ei nu vorbesc de pace,ci urzesc înșelătorii împotriva oamenilor liniștiți din țară. |
| 21 | Își deschid gura larg împotriva mea,și zic: „Ha! Ha! Ochii noștri își văd acum dorința împlinită!“ |
| 22 | Doamne, Tu vezi: Nu tăcea!Nu Te depărta de mine, Doamne! |
| 23 | Trezește-Te, și scoală-Te să-mi faci dreptate!Dumnezeule și Doamne, apără-mi pricina! |
| 24 | Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu,ca să nu se bucure ei de mine! |
| 25 | Să nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!“Să nu zică „L-am înghițit!“ |
| 26 | Ci să fie rușinați și înfruntați toți cei ce se bucură de nenorocirea mea!Să se îmbrace cu rușine și ocară, cei ce se ridică împotriva mea! |
| 27 | Să se bucure și să se veselească, cei ce găsesc plăcere în nevinovăția mea,și să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul,care vrea pacea robului Său!“ |
| 28 | Și atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta,în toate zilele va spune lauda Ta. |
