| 1 | (Către mai marele cîntăreţilor – Un psalm al lui David, robul Domnului) Nelegiuirea celui rău zice inimii mele:„Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.“ |
| 2 | Căci se măgulește singur în ochii lui,ca să-și desăvîrșească fărădelegea, ca să-și potolească ura. |
| 3 | Cuvintele gurii lui sînt mincinoase și înșelătoare;nu mai vrea să lucreze cu înțelepciune și să facă binele. |
| 4 | În așternutul lui se gîndește la răutate,stă pe o cale care nu este bună,și nu urăște răul. |
| 5 | Bunătatea Ta, Doamne, ajunge pînă la ceruri,și credincioșia Ta pînă la nori. |
| 6 | Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu,și judecățile Tale sînt ca Adîncul cel mare.Doamne, Tu sprijinești pe oameni și pe dobitoace! |
| 7 | Cît de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost. |
| 8 | Se satură de belșugul Casei Tale, și-i adăpi din șivoiul desfătărilor Tale. |
| 9 | Căci la Tine este izvorul vieții; prin lumina Ta vedem lumina. |
| 10 | Întinde-Ți și mai departe bunătatea peste ceice Te cunosc,și dreptatea peste cei cu inima neprihănită! |
| 11 | Să nu m’ajungă piciorul celui mîndru,și să nu mă pună pe fugă mîna celor răi. |
| 12 | Ceice fac fărădelegea au și început să cadă;sînt răsturnați, și nu pot să se mai scoale. |
