| 1 | (Un psalm al lui David – Spre aducere aminte) Doamne, nu mă mustra în mînia Ta,și nu mă pedepsi în urgia Ta. |
| 2 | Căci săgețile Tale s’au înfipt în mine,și mîna Ta apasă asupra mea. |
| 3 | N’a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale;nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu. |
| 4 | Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu;ca o povară grea, sînt prea grele pentru mine. |
| 5 | Rănile mele miroasă greu și sînt pline de coptură,în urma nebuniei mele. |
| 6 | Sînt gîrbovit, peste măsură de istovit;toată ziua umblu plin de întristare. |
| 7 | Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele,și n’a mai rămas nimic sănătos în carnea mea. |
| 8 | Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrșire;turburarea inimii mele mă face să gem. |
| 9 | Doamne, toate dorințele mele sînt înaintea Ta,și suspinurile mele nu-Ți sînt ascunse. |
| 10 | Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăsește,și lumina ochilor mei nu mai este cu mine. |
| 11 | Prietenii și cunoscuții mei se depărtează de rana mea,și rudele mele stau de o parte. |
| 12 | Ceice vor să-mi ia viața își întind cursele;ceice-mi caută nenorocirea, spun răutăți,și toată ziua urzesc la înșelătorii. |
| 13 | Iar eu sînt ca un surd, n’aud;sînt ca un mut, care nu deschide gura. |
| 14 | Sînt ca un om, care n’aude,și în gura căruia nu este niciun răspuns. |
| 15 | Doamne, în Tine nădăjduiesc;Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule! |
| 16 | Căci zic: „Nu îngădui să se bucure vrăjmașii mei de mine,și să se fudulească împotriva mea, cînd mi se clatină piciorul!“ |
| 17 | Căci sînt aproape să cad,și durerea mea este totdeauna înaintea mea. |
| 18 | Îmi mărturisesc fărădelegea,mă doare de păcatul meu. |
| 19 | Dar vrăjmașii mei sînt plini de viață și plini de putere;ceice mă urăsc fără temei, sînt mulți la număr. |
| 20 | Ei îmi întorc rău pentru bine,îmi sînt potrivnici, pentrucă eu urmăresc binele. |
| 21 | Nu mă părăsi, Doamne!Dumnezeule, nu Te depărta de mine! |
| 22 | Vino degrabă în ajutorul meu,Doamne, Mîntuirea mea! |
