| 1 | (Către mai marele cîntăreţilor: Către Iedutun – Un psalm al lui David) Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele,ca să nu păcătuiesc cu limba;îmi voi pune frîu gurii,cît va sta cel rău înaintea mea.“ |
| 2 | Am stat mut, în tăcere;am tăcut, măcar că eram nenorocit;și totuș durerea mea nu era mai puțin mare. |
| 3 | Îmi ardea inima în mine,un foc lăuntric mă mistuia;și atunci mi-a venit cuvîntul pe limbă, și am zis: |
| 4 | „Doamne, spune-mi care este sfîrșitul vieții mele,care este măsura zilelor mele,ca să știu cît de trecător sînt.“ |
| 5 | Iată că zilele mele sînt cît un lat de mînă,și viața mea este ca o nimica înaintea Ta.Da, orice om este doar o suflare, oricît de bine s’ar ținea. – (Oprire) |
| 6 | Da, omul umblă ca o umbră,se frămîntă degeaba,strînge la comori, și nu știe cine le va lua. |
| 7 | Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?În Tine îmi este nădejdea |
| 8 | Izbăvește-mă de toate fărădelegile mele!Nu mă face de ocara celui nebun! |
| 9 | Stau mut, nu deschid gura,căci Tu lucrezi. |
| 10 | Abate-Ți loviturile dela mine!Îmi iese sufletul supt loviturile mînii Tale. |
| 11 | Tu pedepsești pe om, și-l lovești pentru fărădelegea lui:îi prăpădești, ca molia, ce are el mai scump.Da, orice om este doar o suflare. (Oprire) |
| 12 | Ascultă-mi rugăciunea, Doamne,și pleacă-Ți urechea la strigătele mele!Nu tăcea în fața lacrămilor mele!Căci sînt un străin înaintea Ta,un pribeag, ca toți părinții mei. |
| 13 | Abate-Ți privirea dela mine, și lasă-mă să răsuflu,pînă nu mă duc și să nu mai fiu! |
