| 1 | (Către mai marele cîntăreţilor – Un psalm al fiilor lui Core) Ascultați lucrul acesta, toate popoarele,luați aminte, toți locuitorii lumii: |
| 2 | mici și mari,bogați și săraci! |
| 3 | Gura mea va vorbi cuvinte înțelepte,și inima mea are gînduri pline de judecată. |
| 4 | Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate,îmi încep cîntarea în sunetul arfei. |
| 5 | Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii,cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei? |
| 6 | Ei se încred în avuțiile lor,și se fălesc cu bogăția lor cea mare. |
| 7 | Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul,nici să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării. |
| 8 | Răscumpărarea sufletului lor este așa de scumpă, că nu se va face niciodată. |
| 9 | Nu vor trăi pe vecie,nu pot să nu vadă mormîntul. |
| 10 | Da, îl vor vedea: căci înțelepții mor,nebunul și prostul deopotrivă pier,și lasă altora avuțiile lor. |
| 11 | Ei își închipuiesc că vecinice le vor fi casele,că locuințele lor vor dăinui din veac în veac,ei, cari dau numele lor la țări întregi. |
| 12 | Dar omul pus în cinste nu dăinuiește,ci este ca dobitoacele cari se taie. |
| 13 | Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere,precum și cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. – (Oprire) |
| 14 | Sînt duși ca o turmă în locuința morților,îi paște moartea,și în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare:li se duce frumuseța, și locuința morților le este locașul. |
| 15 | Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuința morților,căci mă va lua supt ocrotirea Lui. – (Oprire) |
| 16 | Nu te teme cînd se îmbogățește cineva,și cînd i se înmulțesc vistieriile casei; |
| 17 | căci nu ia nimic cu el cînd moare:vistieriile lui nu se pogoară după el. |
| 18 | Să se tot creadă omul fericit în viață,să se tot laude cu bucuriile pe cari și le face, |
| 19 | căci tot în locuința părinților săi va merge,și nu va mai vedea lumina niciodată. |
| 20 | Omul pus în cinste, și fără pricepere,este ca dobitoacele pe cari le tai. |
