| 1 | (Către mai marele cîntăreţilor – De cîntat ca şi „Crinii“ – Un psalm al lui David) Scapă-mă, Dumnezeule,căci îmi amenință apele viața. |
| 2 | Mă afund în noroi, și nu mă pot ținea;am căzut în prăpastie, și dau apele peste mine. |
| 3 | Nu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul,mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu. |
| 4 | Cei ce mă urăsc fără temei, sînt mai mulți decît perii capului meu;ce puternici sînt ceice vor să mă peardă,ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmași;trebuie să dau înapoi ce n’am furat. |
| 5 | Dumnezeule, Tu cunoști nebunia mea,și greșelile mele nu-Ți sînt ascunse. |
| 6 | Să nu rămînă de rușine, din pricina mea, ceice nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oștirilor!Să nu roșească de rușine, din pricina mea, ceice Te caută, Dumnezeul lui Israel! |
| 7 | Căci pentru Tine port eu ocara,și îmi acopere fața rușinea. |
| 8 | Am ajuns un străin pentru frații mei,și un necunoscut pentru fiii mamei mele. |
| 9 | Căci rîvna Casei Tale mă mănîncă și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea. |
| 10 | Plîng și postesc,și ei mă ocărăsc. |
| 11 | Mă îmbrac cu sac,și ei mă batjocoresc. |
| 12 | Ceice stau la poartă vorbesc de mine,și ceice beau băuturi tari mă pun în cîntece. |
| 13 | Dar eu către Tine îmi înalț rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită.În bunătatea Ta cea mare,răspunde-mi, Dumnezeule, și dă-mi ajutorul Tău! |
| 14 | Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund!Să fiu izbăvit de vrăjmașii mei și din prăpastie! |
| 15 | Să nu mai dea valurile peste mine,să nu mă înghită adîncul,și să nu se închidă groapa peste mine! |
| 16 | Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită.În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ți privirile spre mine, |
| 17 | și nu-Ți ascunde fața de robul Tău!Căci sînt în necaz: grăbește de m’ascultă! |
| 18 | Apropie-Te de sufletul meu și izbăvește-l!Scapă-mă, din pricina vrăjmașilor mei! |
| 19 | Tu știi ce ocară, ce rușine și batjocură mi se face;toți protivnicii mei sînt înaintea Ta. |
| 20 | Ocara îmi rupe inima, și sînt bolnav;aștept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba;aștept mîngîietori, și nu găsesc niciunul. |
| 21 | Ei îmi pun fiere în mîncare,și, cînd mi-e sete, îmi dau să beau oțet. |
| 22 | Să li se prefacă masa într’o cursă,și liniștea într’un laț! |
| 23 | Să li se întunece ochii, și să nu mai vadă,și clatină-le mereu coapsele! |
| 24 | Varsă-Ți mînia peste ei,și să-i atingă urgia Ta aprinsă! |
| 25 | Pustie să le rămînă locuința,și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor! |
| 26 | Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine,povestesc suferințele celor răniți de Tine. |
| 27 | Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor,și să n’aibă parte de îndurarea Ta! |
| 28 | Să fie șterși din cartea vieții,și să nu fie scriși împreună cu cei neprihăniți! |
| 29 | Eu sînt nenorocit și sufăr:Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice! |
| 30 | Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cîntări,și prin laude Îl voi preamări. |
| 31 | Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decît un vițelcu coarne și copite! |
| 32 | Nenorociții văd lucrul acesta și se bucură;voi, cari căutați pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima! |
| 33 | Căci Domnul ascultă pe cei săraci,și nu nesocotește pe prinșii Lui de război. |
| 34 | Să-L laude cerurile și pămîntul,mările și tot ce mișună în ele! |
| 35 | Căci Dumnezeu va mîntui Sionul, și va zidi cetățile lui Iuda;ele vor fi locuite și luate în stăpînire; |
| 36 | sămînța robilor Lui le va moșteni,și cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele. |
