| 1 | (Un psalm al lui Asaf) Da, bun este Dumnezeu cu Israel,cu cei cu inima curată. |
| 2 | Totuș, era să mi se îndoaie piciorul,și erau să-mi alunece pașii! |
| 3 | Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți,cînd vedeam fericirea celor răi. |
| 4 | Într’adevăr, nimic nu-i turbură pînă la moarte,și trupul le este încărcat de grăsime. |
| 5 | N’au parte de suferințele omenești,și nu sînt loviți ca ceilalți oameni. |
| 6 | Deaceea mîndria le slujește ca salbă, și asuprirea este haina care-i învelește. |
| 7 | Li se bulbucă ochii de grăsime,și au mai mult decît le-ar dori inima. |
| 8 | Rîd, și vorbesc cu răutate de asuprire:vorbesc de sus, |
| 9 | își înalță gura pînă la ceruri,și limba le cutreieră pămîntul. |
| 10 | Deaceea aleargă lumea la ei,înghite apă din plin, |
| 11 | și zice: „Ce ar putea să știe Dumnezeu,și ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?“ |
| 12 | Așa sînt cei răi:totdeauna fericiți, și își măresc bogățiile. |
| 13 | Degeaba dar mi-am curățit eu inima,și mi-am spălat mînile în nevinovăție: |
| 14 | căci în fiecare zi sînt lovit,și în toate diminețile sînt pedepsit. |
| 15 | Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei,“iată că n’aș fi credincios neamului copiilor Tăi. |
| 16 | M’am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep,dar zădarnică mi-a fost truda, |
| 17 | pînă ce am intrat în sfîntul locaș al lui Dumnezeu,și am luat seama la soarta dela urmă a celor răi. |
| 18 | Da, Tu-i pui în locuri alunecoase,și-i arunci în prăpăd. |
| 19 | Cum sînt nimiciți într’o clipă! Sînt perduți, prăpădiți printr’un sfîrșit năpraznic. |
| 20 | Ca un vis la deșteptare,așa le lepezi chipul, Doamne, la deșteptarea Ta! |
| 21 | Cînd mi se amăra inima,și mă simțeam străpuns în măruntaie, |
| 22 | eram prost și fără judecată,eram ca un dobitoc înaintea Ta. |
| 23 | Însă eu sînt totdeauna cu Tine,Tu m’ai apucat de mîna dreaptă; |
| 24 | mă vei călăuzi cu sfatul Tău,apoi mă vei primi în slavă. |
| 25 | Pe cine altul am eu în cer afară de Tine?Și pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine. |
| 26 | Carnea și inima pot să mi se prăpădească:fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele și partea mea de moștenire. |
| 27 | Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier;Tu nimicești pe toți ceice-Ți sînt necredincioși. |
| 28 | Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu:pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost,ca să povestesc toate lucrările Tale. |
