| 1 | (Către mai marele cîntăreţilor – După Iedutun – Un psalm al lui Asaf) Strig cu glasul meu către Dumnezeu,strig cu glasul meu către Dumnezeu, și El mă va asculta. |
| 2 | În ziua necazului meu, caut pe Domnul;noaptea, mînile îmi stau întinse fără curmare;sufletul meu nu vrea nicio mîngîiere. |
| 3 | Mi-aduc aminte de Dumnezeu, și gem;mă gîndesc adînc în mine, și mi se mîhnește duhul. – (Oprire) |
| 4 | Tu îmi ții ploapele deschise;și, de mult ce mă frămînt, nu pot vorbi. |
| 5 | Mă gîndesc la zilele de demult,la anii de odinioară. |
| 6 | Mă gîndesc la cîntările mele noaptea,cuget adînc în lăuntrul inimii mele,îmi cade duhul pe gînduri, și zic: |
| 7 | „Va lepăda Domnul pentru totdeauna?Și nu va mai fi El binevoitor? |
| 8 | S’a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S’a dus făgăduința Lui pentru totdeauna? |
| 9 | A uitat Dumnezeu să aibă milă?Și-a tras El, în mînia Lui, înapoi îndurarea?“ – (Oprire) |
| 10 | Atunci îmi zic: „Ceeace mă face să sufăr,este că dreapta Celui Prea Înalt nu mai este aceeaș“… |
| 11 | Dar tot voi lăuda lucrările Domnului,căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară; |
| 12 | da, mă voi gîndi la toate lucrările Tale,și voi lua aminte la toate isprăvile Tale. |
| 13 | Dumnezeule, căile Tale sînt sfinte!Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru? |
| 14 | Tu ești Dumnezeul, care faci minuni;Tu Ți-ai arătat puterea printre popoare. |
| 15 | Prin brațul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău,pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif. (Oprire) |
| 16 | Cînd Te-au văzut apele, Dumnezeule,cînd Te-au văzut apele, s’au cutremurat,și adîncurile s’au mișcat. |
| 17 | Norii au turnat apă cu găleata,tunetul a răsunat în nori,și săgețile Tale au sburat în toate părțile. |
| 18 | Tunetul Tău a isbucnit în vîrtej de vînt,fulgerile au luminat lumea:pămîntul s’a mișcat și s’a cutremurat. |
| 19 | Ți-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari,și nu Ți s’au mai cunoscut urmele. |
| 20 | Ai povățuit pe poporul Tău ca pe o turmă,prin mîna lui Moise și Aaron. |
